excursie^[1] sf [At: ȘINCAI, HR. I, 120/16 / V: (înv, nob) escursă, (înv) esc~, escursiune, (îvr) escurțiune, ~siune / Pl: ~ii / E: fr excursion, lat excursio, -onis] 1 (Înv) Incursiune pe teritoriul inamicului Si: năvală. 2 Călătorie de agrement sau cu scopuri științifice, educative, sportive etc. făcută în grup sau individual, pe jos sau cu un mijloc de locomoție Si: (înv; nob) excursoare Vz escapadă, expediție, voiaj, (înv, nob) excursoare (1). 3 Plimbare. 4 (Rar) Excurs (1). 5 (Îvr; îf escursiune) Deviație. 6 (Fon) Moment în care organele articulării iau poziția necesară pentru articularea sunetului. 7 (Teh; îs) ~ de frecvență Deviație de frecvență.