2 intrări

16 definiții

eschiama v vz exclama

exclama vt [At: BARASCH, M. II, 120/20 / V: (înv) esc~, (nob) scla~ / P: excla~ / Pzi: exclam / E: fr exclamer, lat exclamare] A rosti cuvintele cu ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: a striga.

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjecție sau o frază scurtă) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei stări afective puternice. «Ce mai căpățînă!... Și înăuntru nici pic de creier!...» a exclamat lighioaia cea șireată. I. BOTEZ, ȘC. 43. Să facem ceva la iuțeală, exclamă un sublocotenent. BRĂESCU, V. A. 12.

exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă

exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă

EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)

ESCLAMÁ vb. I. v. exclama.

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].

EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)

A EXCLAMÁ exclám tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonație deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare

*exclám, a v. intr. (lat. ex-clámo, -áre. V. chem). Strig, scot strigăte, exclamațiunĭ: vaĭ! exclamă el. V. tr. A exclama o vorbă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: exclama
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exclama exclamare exclamat exclamând singular plural
excla exclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exclam (să) exclam exclamam exclamai exclamasem
a II-a (tu) exclami (să) exclami exclamai exclamași exclamaseși
a III-a (el, ea) excla (să) exclame exclama exclamă exclamase
plural I (noi) exclamăm (să) exclamăm exclamam exclamarăm exclamaserăm, exclamasem*
a II-a (voi) exclamați (să) exclamați exclamați exclamarăți exclamaserăți, exclamaseți*
a III-a (ei, ele) excla (să) exclame exclamau exclama exclamaseră
eschiama
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esclama esclamare esclamat esclamând singular plural
escla esclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esclam (să) esclam esclamam esclamai esclamasem
a II-a (tu) esclami (să) esclami esclamai esclamași esclamaseși
a III-a (el, ea) escla (să) esclame esclama esclamă esclamase
plural I (noi) esclamăm (să) esclamăm esclamam esclamarăm esclamaserăm, esclamasem*
a II-a (voi) esclamați (să) esclamați esclamați esclamarăți esclamaserăți, esclamaseți*
a III-a (ei, ele) escla (să) esclame esclamau esclama esclamaseră
Intrare: exclamat
exclamat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exclamat exclamatul exclama exclamata
plural exclamați exclamații exclamate exclamatele
genitiv-dativ singular exclamat exclamatului exclamate exclamatei
plural exclamați exclamaților exclamate exclamatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)