opțiuni
  • info

17 definiții pentru exclama

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.

EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.

exclama vt [At: BARASCH, M. II, 120/20 / V: (înv) esc~, (nob) scla~ / P: excla~ / Pzi: exclam / E: fr exclamer, lat exclamare] A rosti cuvintele cu ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: a striga.

EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjecție sau o frază scurtă) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei stări afective puternice. «Ce mai căpățînă!... Și înăuntru nici pic de creier!...» a exclamat lighioaia cea șireată. I. BOTEZ, ȘC. 43. Să facem ceva la iuțeală, exclamă un sublocotenent. BRĂESCU, V. A. 12.

EXCLAMA vb. I. tr. A scoate o exclamație; a striga. [P.i. exclam, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].

EXCLAMA vb. tr. a scoate o exclamație; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)

A EXCLAMA exclam tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonație deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare

exclamà v. a scoate exclamațiuni.

eschiama v vz exclama

esclama v vz exclama

ESCLAMA vb. I. v. exclama.

*exclám, a -á v. intr. (lat. ex-clámo, -áre. V. chem). Strig, scot strigăte, exclamațiunĭ: vaĭ! exclamă el. V. tr. A exclama o vorbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exclama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exclam, 3 exclamă; conj. prez. 1 sg. să exclam, 3 să exclame

exclama (a ~) vb., ind. prez. 3 exclamă

exclama vb., ind. prez. 1 sg. exclam, 3 sg. și pl. exclamă

exclam.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCLAMA vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)

EXCLAMA vb. a striga.

Intrare: exclama
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exclama
  • exclamare
  • exclamat
  • exclamatu‑
  • exclamând
  • exclamându‑
 singular plural
  • exclamă
  • exclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exclam
 (să)
  • exclam
  • exclamam
  • exclamai
  • exclamasem
a II-a (tu)
  • exclami
 (să)
  • exclami
  • exclamai
  • exclamași
  • exclamaseși
a III-a (el, ea)
  • exclamă
 (să)
  • exclame
  • exclama
  • exclamă
  • exclamase
plural I (noi)
  • exclamăm
 (să)
  • exclamăm
  • exclamam
  • exclamarăm
  • exclamaserăm
  • exclamasem
a II-a (voi)
  • exclamați
 (să)
  • exclamați
  • exclamați
  • exclamarăți
  • exclamaserăți
  • exclamaseți
a III-a (ei, ele)
  • exclamă
 (să)
  • exclame
  • exclamau
  • exclamară
  • exclamaseră
eschiama
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esclama
  • esclamare
  • esclamat
  • esclamatu‑
  • esclamând
  • esclamându‑
 singular plural
  • esclamă
  • esclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esclam
 (să)
  • esclam
  • esclamam
  • esclamai
  • esclamasem
a II-a (tu)
  • esclami
 (să)
  • esclami
  • esclamai
  • esclamași
  • esclamaseși
a III-a (el, ea)
  • esclamă
 (să)
  • esclame
  • esclama
  • esclamă
  • esclamase
plural I (noi)
  • esclamăm
 (să)
  • esclamăm
  • esclamam
  • esclamarăm
  • esclamaserăm
  • esclamasem
a II-a (voi)
  • esclamați
 (să)
  • esclamați
  • esclamați
  • esclamarăți
  • esclamaserăți
  • esclamaseți
a III-a (ei, ele)
  • esclamă
 (să)
  • esclame
  • esclamau
  • esclamară
  • esclamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exclama, exclamverb

  • 1. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: striga
    • format_quote «Ce mai căpățînă!... Și înăuntru nici pic de creier!...» a exclamat lighioaia cea șireată. I. BOTEZ, ȘC. 43. DLRLC
    • format_quote Să facem ceva la iuțeală, exclamă un sublocotenent. BRĂESCU, V. A. 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.