Definiția cu ID-ul 867787:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.