2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCENTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

excentric, ~ă [At: VASICI, M. II, 169/10 / V: (înv) esc~, (îvr) ecc~ / P: ex-cen~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr excentrique, it eccentrico, lat excentricus] 1-2 av, a (Într-un mod) care iese din limitele obișnuitului Si: bizar, ciudat, neobișnuit, extravagant (1-2). 3 smf (Rar) Persoană excentrică (2). 4 a (D. un punct, o piesă de mașină etc.) Care se află la o oarecare distanță de centrul unei figuri geometrice sau al unui corp. 5 a (Lpl; d. figuri geometrice; îoc concentric) Care nu au centru comun. 6 a (Îvr; d. cartiere, terenuri) Periferic. 7 sn Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ, care servește la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers.

EXCENTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

EXCENTRIC1, excentrice, s. n. (Tehn.) Organ de mașină în formă de disc fixat în mod excentric2 pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie sau, invers, la transformarea mișcării rectilinii în mișcare circulară.

EXCENTRIC2, -Ă, excentrici, -e, adj. 1. (Despre persoane și lucruri) Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat; extravagant, fistichiu. Văduva lui, care trăiește sănătoasă și frumoasă și tot... excentrică, este soacra mea. CARAGIALE, T. II 208. 2. (Geom.; despre un punct) Care nu se află în centrul unei figuri; (numai la pl., despre figuri geometrice; în opoziție cu concentric) care nu au centru comun. Cercuri excentrice.

EXCENTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găsește în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobișnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru].

EXCENTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique)

EXCENTRIC2 ~ce n. Piesă tehnică în formă de disc (cu axul de rotație deplasat de centru) care transformă mișcarea circulară în mișcare rectilinie și invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

EXCENTRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre puncte geometrice) Care este situat în afara centrului unei figuri. 2) (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care depășește bunul simț; ieșit din comun; extravagant; neobișnuit. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

excentric a. 1. depărtat de centru: cartier excentric; 2. fig. cu totul neobișnuit, bizar: om excentric.

*excéntric, -ă adj. (mlat. excentricus. V. central, con-centric). Se zice despre cercurile care, deși-s băgate unu într’altu, n’aŭ acelașĭ centru. Depărtat de centru, lateral: cartier excentric. Fig. Bizar, straniŭ, curios, original: purtare excentrică. S. n., pl. e. Mec. Pĭesă destinată să transforme o mișcare de rotațiune continuă într’o mișcare rectilinie alternativă. Adv. În mod excentric.

eccentric, ~ă a, av, smf vz excentric

escentric, ~ă a, av, smf vz excentric

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excentric2 s. n., pl. excentrice

!excentric1 adj. m., s. m., pl. excentrici; adj. f., s. f. excentrică, pl. excentrice

excentric1 adj. m., pl. excentrici; f. excentrică, pl. excentrice

excentric adj. m., pl. excentrici; f. sg. excentrică, pl. excentrice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCENTRIC adj. bizar, ciudat, curios, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Intrare: excentric (adj.)
excentric1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excentric
  • excentricul
  • excentricu‑
  • excentrică
  • excentrica
plural
  • excentrici
  • excentricii
  • excentrice
  • excentricele
genitiv-dativ singular
  • excentric
  • excentricului
  • excentrice
  • excentricei
plural
  • excentrici
  • excentricilor
  • excentrice
  • excentricelor
vocativ singular
plural
eccentric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escentric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: excentric (s.n.)
excentric2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excentric
  • excentricul
  • excentricu‑
plural
  • excentrice
  • excentricele
genitiv-dativ singular
  • excentric
  • excentricului
plural
  • excentrice
  • excentricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excentric, excentricăadjectiv

  • 1. Care iese din limitele obișnuitului. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Văduva lui, care trăiește sănătoasă și frumoasă și tot... excentrică, este soacra mea. CARAGIALE, T. II 208. DLRLC
  • 2. matematică (Despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. (la) plural (Despre figuri geometrice, piese etc.) Care nu au un centru comun. DEX '09 DLRLC DN
      antonime: concentric
      • format_quote Cercuri excentrice. DLRLC
etimologie:

excentric, excentricesubstantiv neutru

  • 1. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.