EXCENTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

excentric, ~ă [At: VASICI, M. II, 169/10 / V: (înv) esc~, (îvr) ecc~ / P: ex-cen~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr excentrique, it eccentrico, lat excentricus] 1-2 av, a (Într-un mod) care iese din limitele obișnuitului Si: bizar, ciudat, neobișnuit, extravagant (1-2). 3 smf (Rar) Persoană excentrică (2). 4 a (D. un punct, o piesă de mașină etc.) Care se află la o oarecare distanță de centrul unei figuri geometrice sau al unui corp. 5 a (Lpl; d. figuri geometrice; îoc concentric) Care nu au centru comun. 6 a (Îvr; d. cartiere, terenuri) Periferic. 7 sn Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ, care servește la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers.

*EXCENTRIC I. adj. 1 📐 Se zice de două cercuri conținute unul într’altul, dar care n’au același centru (🖼 2015) ¶ ¶ contr. CONCENTRIC ¶ 2 Care e departe de centru, mărginaș: cartier ~ ¶ 3 Fig. De un caracter ciudat, original: un om ~; prin ochii lui scăpărase o inspirație ~ă. II. sm. Om cu apucături bizare, originale. III. sbst. 🔧 Organ de mașină care transformă o mișcare circulară continuă într’o mișcare lineară alternativă [fr.].

EXCENTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

EXCENTRIC², -Ă, excentrici, -e, adj. 1. (Despre persoane și lucruri) Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat; extravagant, fistichiu. Văduva lui, care trăiește sănătoasă și frumoasă și tot... excentrică, este soacra mea. CARAGIALE, T. II 208. 2. (Geom.; despre un punct) Care nu se află în centrul unei figuri; (numai la pl., despre figuri geometrice; în opoziție cu concentric) care nu au centru comun. Cercuri excentrice.

EXCENTRIC¹, excentrice, s. n. (Tehn.) Organ de mașină în formă de disc fixat în mod excentric² pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie sau, invers, la transformarea mișcării rectilinii în mișcare circulară.

EXCENTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găsește în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobișnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru].

EXCENTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique)

EXCENTRIC² ~ce n. Piesă tehnică în formă de disc (cu axul de rotație deplasat de centru) care transformă mișcarea circulară în mișcare rectilinie și invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

EXCENTRIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre puncte geometrice) Care este situat în afara centrului unei figuri. 2) (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care depășește bunul simț; ieșit din comun; extravagant; neobișnuit. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

excentric a. 1. depărtat de centru: cartier excentric; 2. fig. cu totul neobișnuit, bizar: om excentric.

*excéntric, -ă adj. (mlat. excentricus. V. central, con-centric). Se zice despre cercurile care, deși-s băgate unu într’altu, n’aŭ acelașĭ centru. Depărtat de centru, lateral: cartier excentric. Fig. Bizar, straniŭ, curios, original: purtare excentrică. S. n., pl. e. Mec. Pĭesă destinată să transforme o mișcare de rotațiune continuă într’o mișcare rectilinie alternativă. Adv. În mod excentric.

eccentric, ~ă a, av, smf vz excentric

escentric, ~ă a, av, smf vz excentric

!excentric¹ adj. m., s. m., pl. excentrici; adj. f., s. f. excentrică, pl. excentrice

excentric² s. n., pl. excentrice

excentric¹ adj. m., pl. excentrici; f. excentrică, pl. excentrice

excentric² s. n., pl. excentrice

excentric adj. m., pl. excentrici; f. sg. excentrică, pl. excentrice

excentric s. n., pl. excentrice

excentric (pr. cs-ce)

EXCENTRIC adj. v. neobișnuit.

EXCENTRIC adj. bizar, ciudat, curios, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Excentric ≠ concentric