extravagant, ~ă [At: MUMULEANU, P. V / V: (înv) est~, st~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr extravagant, it stravagante] 1-2 Excentric (1-2). 3 a Care șochează, contrariază, trădând extravaganța (1). 4 a (D. sume de bani, impozite etc.) Exagerat, exorbitant.

*EXTRAVAGANT adj. și sm. 1 Ciudat, bizar ¶ 2 Care e contrar bunului simț, dreptei judecăți [fr.].

EXTRAVAGANT, -Ă, extravaganți, -te, adj. Care caută cu orice preț să iasă din comun, să se deosebească de ceilalți; excentric. Om extravagant. ♦ Neobișnuit, ciudat. Vorbise o femeie subțire și înaltă, într-o haină albă de primăvară, foarte strînsă pe trup, cu mînecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU, A. 323. Hotărîrile cele mai extravagante se urmau în spiritul lui. D. ZAMFIRESCU, R. 146. Ce folosește în adevăr publicului cititor deaca un erudit, carele netăgăduit cunoaște foarte bine limbile antice și poate chiar gusta în sineși toate finețele scrierilor clasice, s-a opintit... a scălămba cel puțin acele creațiuni într-o limbă trivială sau extravagantă, greoaie sau pretențioasă? ODOBESCU, S. II 368.

EXTRAVAGANT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].

EXTRAVAGANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)

EXTRAVAGANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) și substantival (despre persoane) Care șochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobișnuit. /<fr. extravagant

extravagant a. și m. bizar, straniu.

*extravagánt, -ă adj. (mlat. extrávagans, -ántis, d. lat. extra, afară, și vágans, -ántis, care rătăcește. V. vagabond). Excentric, bizar, fantastic: om, costum extravagant. Adv. În mod extravagant: a te purta extravagant.

estravagant, ~ă a vz extravagant

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. extravagantă, pl. extravagante

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. extravagantă, pl. extravagante

extravagant adj. m., pl. extravaganți; f. sg. extravagantă, pl. extravagante

EXTRAVAGANT adj. v. neobișnuit.

EXTRAVAGANT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Extravagant ≠ ordinar