11 definiții pentru excentric (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

excentric, ~ă [At: VASICI, M. II, 169/10 / V: (înv) esc~, (îvr) ecc~ / P: ex-cen~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr excentrique, it eccentrico, lat excentricus] 1-2 av, a (Într-un mod) care iese din limitele obișnuitului Si: bizar, ciudat, neobișnuit, extravagant (1-2). 3 smf (Rar) Persoană excentrică (2). 4 a (D. un punct, o piesă de mașină etc.) Care se află la o oarecare distanță de centrul unei figuri geometrice sau al unui corp. 5 a (Lpl; d. figuri geometrice; îoc concentric) Care nu au centru comun. 6 a (Îvr; d. cartiere, terenuri) Periferic. 7 sn Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ, care servește la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers.

EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.

EXCÉNTRIC1, excentrice, s. n. (Tehn.) Organ de mașină în formă de disc fixat în mod excentric2 pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie sau, invers, la transformarea mișcării rectilinii în mișcare circulară.

EXCÉNTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găsește în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobișnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru].

EXCÉNTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique)

EXCÉNTRIC2 ~ce n. Piesă tehnică în formă de disc (cu axul de rotație deplasat de centru) care transformă mișcarea circulară în mișcare rectilinie și invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

*excéntric, -ă adj. (mlat. excentricus. V. central, con-centric). Se zice despre cercurile care, deși-s băgate unu într’altu, n’aŭ acelașĭ centru. Depărtat de centru, lateral: cartier excentric. Fig. Bizar, straniŭ, curios, original: purtare excentrică. S. n., pl. e. Mec. Pĭesă destinată să transforme o mișcare de rotațiune continuă într’o mișcare rectilinie alternativă. Adv. În mod excentric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excéntric2 s. n., pl. excéntrice

excéntric s. n., pl. excéntrice

Intrare: excentric (s.n.)
excentric2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excentric
  • excentricul
  • excentricu‑
plural
  • excentrice
  • excentricele
genitiv-dativ singular
  • excentric
  • excentricului
plural
  • excentrice
  • excentricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

excentric (s.n.)

  • 1. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: