2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excelare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pl: ~lări / E: excela] (Rar) Remarcare într-un domeniu.

excela vi [At: HELIADE, O. II, 174 / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pzi: ~lez; Cj 3 să ~leze, (înv) să excele / E: fr exceller, lat excellere] A se remarca în mod deosebit (într-un domeniu).

EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.

EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.

EXCELÁ, excelez, vb. 1. Intranz. A fi neîntrecut, a se deosebi, a se distinge (într-un anumit domeniu). Folosind limba cronicilor și a poporului, el [Bălcescu] a excelat în narațiunea istorică și în disertația oratorică. L. ROM. 1953, nr. 1, 44. Poeziile lirice sînt toate elegii, gen în care Bolintineanudupă unii criticia excelat. DEMETRESCU, O. 161.

EXCELÁ vb. I. intr. A fi superior, a fi mai presus (într-un domeniu), a se distinge. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. exceller, lat. excellere].

EXCELÁ vb. intr. a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). (< fr. exceller, lat. excellere)

A EXCELÁ ~éz intranz. A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se impune; a bria; a se ilustra; a se evidenția; a se afirma. /<fr. exceller, lat. excellere

excelà v. a fi superior în felul său.

*exceléz v. intr. (fr. exceller, d. lat. ex-céllere). Îs superior, îĭ întrec pe alțiĭ: a excela în virtute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză

excelá vb., ind. prez. 1 sg. exceléz, 3 sg. și pl. exceleáză

Intrare: excelare
excelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excelare
  • excelarea
plural
  • excelări
  • excelările
genitiv-dativ singular
  • excelări
  • excelării
plural
  • excelări
  • excelărilor
vocativ singular
plural
escelare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: excela
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excela
  • excelare
  • excelat
  • excelatu‑
  • excelând
  • excelându‑
singular plural
  • excelea
  • excelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excelez
(să)
  • excelez
  • excelam
  • excelai
  • excelasem
a II-a (tu)
  • excelezi
(să)
  • excelezi
  • excelai
  • excelași
  • excelaseși
a III-a (el, ea)
  • excelea
(să)
  • exceleze
  • excela
  • excelă
  • excelase
plural I (noi)
  • excelăm
(să)
  • excelăm
  • excelam
  • excelarăm
  • excelaserăm
  • excelasem
a II-a (voi)
  • excelați
(să)
  • excelați
  • excelați
  • excelarăți
  • excelaserăți
  • excelaseți
a III-a (ei, ele)
  • excelea
(să)
  • exceleze
  • excelau
  • excela
  • excelaseră
escela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)