7 definiții pentru excelare escelare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excelare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pl: ~lări / E: excela] (Rar) Remarcare într-un domeniu.

EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.

EXCELÁ vb. I. intr. A fi superior, a fi mai presus (într-un domeniu), a se distinge. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. exceller, lat. excellere].

A EXCELÁ ~éz intranz. A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se impune; a bria; a se ilustra; a se evidenția; a se afirma. /<fr. exceller, lat. excellere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excelá vb., ind. prez. 1 sg. exceléz, 3 sg. și pl. exceleáză

Intrare: excelare
excelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excelare
  • excelarea
plural
  • excelări
  • excelările
genitiv-dativ singular
  • excelări
  • excelării
plural
  • excelări
  • excelărilor
vocativ singular
plural
escelare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.