3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exaltat2, ~ă [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~, (pop) zăl~, (reg) dezăl~, dezărtat, izăl~, izel~, izul~ / Pl: ~ați, ~e / E: exalta] 1 a Lăudat2. 2 a Slăvit2. 3 a Glorificat2. 4 a Făcut să devină mai puternic. 5 a Intensificat2. 6-7 smf, a (Individ) entuziasmat (1). 8-9 smf, a (Individ) care s-a înflăcărat sau a fost făcut să se înflăcăreze. 10-11 smf, a (Individ) care este cuprins de exaltare (8). 12-13 smf, a (Individ) predispus spre exaltare (8). 14 a Care rezultă dintr-o stare de exaltare (8). 15 a Care exprimă sau trădează exaltare (8). 16 a (Rar) Exaltant. 17-18 smf, a (Pfm; îf dezăl~, dezer~, izăl~, izel~, izul~, zăl~; șîs zăl~ din minți) (Om) smintit2. 19 a (Rar; îf esa~) Înălțat2.

exaltat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exalta] 1 Lăudare 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare (1). 7 Înflăcărare.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. Care se află în stare de exaltare, de excitație, de entuziasm dus pînă la paroxism; înflăcărat, aprins peste măsură. Tinereța exaltată îl îndeamnă la risipă și plăceri ușoare. SADOVEANU, E. 200. Să fiu un an măcar frumoasă, urmă ea exaltată. CAMIL PETRESCU, O. I 256. Văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avîntul exaltatei fantazii. COȘBUC, P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma îndată; exaltat pînă nu a ține seamă de mica distanță dintre sublim și ridicol. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lămurit, întregit prin zvîrlirea brațelor, in. sus, în jos, la dreapta, la stînga. Avea în el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU, O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cînta zi-noapte, un marș de libertate. BOLINTINEANU, O. 158. ♦ (Familiar) Ieșit din minți, țicnit.

EXALTÁT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (Fam.) Smintit, țicnit. [< exalta].

EXALTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)

exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginație exaltată.

*exaltát, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob. egz- (după fr.).

exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTÁ, exált, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.

EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].

EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)

A SE EXALTÁ mă exált intranz. A se ridica deasupra unei stări de spirit ordinare; a căpăta tot mai mult suflet, elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se entuziasma; a se antrena; a se electriza. /<fr. exalter, lat. exaltare

A EXALTÁ exált tranz. 1) A face să se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a însufleți; a înflăcăra; a anima. 2) A trata cu exaltație; a ridica în slăvi; a glorifica; a elogia; a slăvi; a cânta. /<fr. exalter, lat. exaltare

exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.

*exált și éz, a v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).

arată toate definițiile

Intrare: exaltat
exaltat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltat
  • exaltatul
  • exaltatu‑
  • exalta
  • exaltata
plural
  • exaltați
  • exaltații
  • exaltate
  • exaltatele
genitiv-dativ singular
  • exaltat
  • exaltatului
  • exaltate
  • exaltatei
plural
  • exaltați
  • exaltaților
  • exaltate
  • exaltatelor
vocativ singular
plural
izeltat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exalta (1 exalt)
exalta (1 exalt) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltă
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exalt
(să)
  • exalt
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exalți
(să)
  • exalți
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
esalta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exalta (1 exaltez)
exalta (1 exaltez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltea
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exaltez
(să)
  • exaltez
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exaltezi
(să)
  • exaltezi
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)