19 definiții pentru exalta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXALTA, exalt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTA, exalt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.

*EXALTA (-alt, -altez) vb. tr. 1 A ridica în slăvi, a lăuda peste măsură 2 Fig. A aprinde, a înflăcăra, a entuziasma: ~ spiritele. II. vb. refl. A se aprinde, a se înflăcăra, a se entuziasma: închipuirea se exaltă și rechiamă trecutul strălucit ALECS. [fr.].

EXALTA, exalt, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.

EXALTA vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p. i. exalt, 3,6 -tă. / < fr. exalter].

EXALTA vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)

A EXALTA exalt tranz. 1) A face să se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a însufleți; a înflăcăra; a anima. 2) A trata cu exaltație; a ridica în slăvi; a glorifica; a elogia; a slăvi; a cânta. /<fr. exalter, lat. exaltare

A SE EXALTA mă exalt intranz. A se ridica deasupra unei stări de spirit ordinare; a căpăta tot mai mult suflet, elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se entuziasma; a se antrena; a se electriza. /<fr. exalter, lat. exaltare

exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.

esalta v vz exalta

*EXALTAT I. adj. 1 p. EXALTA 2 Fig. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură. II. sm.: E un ~.

*exált și éz, a v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exalt, 2 sg. exalți, 3 exaltă; conj. prez. 1 sg. să exalt, 3 să exalte

exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaltă

exalta vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exaltă

exalta vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXALTA vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

exalta vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: exalta
exalta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
  • pronunție: egzalta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltă
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exalt
(să)
  • exalt
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exalți
(să)
  • exalți
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
exalta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • pronunție: egzalta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltea
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exaltez
(să)
  • exaltez
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exaltezi
(să)
  • exaltezi
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
esalta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exalta, exaltverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.