13 definiții pentru evaziv

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. – Din fr. évasif.

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit; în doi peri. Răspuns evaziv.Maria tresări îngîndurată și, cu un gest evaziv, care ar fi putut să fie un fel de răspuns, căută să se sprijine de pian. CAMIL PETRESCU, N. 132. ◊ (Adverbial) Răspunse evaziv.

evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívă, pl. evazíve

Evaziv ≠ ferm, încredințat

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].

EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif)

EVAZÍV ~ă (~i, ~e) Care denotă o atitudine nehotărâtă, nesigură, neclară. /<fr. évasif

evaziv a. ce servă a eluda: răspuns evaziv.

*evazív, -ă adj. (d. lat. evásus, part. d. evádere, a evada). Care caută să scape, să eludeze: răspuns evaziv. Adv. În mod evaziv, nu categoric.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVAZÍV adj. imprecis, neprecis, vag. (Un răspuns extrem de ~.)

Intrare: evaziv
evaziv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evaziv evazivul evazi evaziva
plural evazivi evazivii evazive evazivele
genitiv-dativ singular evaziv evazivului evazive evazivei
plural evazivi evazivilor evazive evazivelor
vocativ singular
plural