EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit; în doi peri. Răspuns evaziv. ▭ Maria tresări îngîndurată și, cu un gest evaziv, care ar fi putut să fie un fel de răspuns, căută să se sprijine de pian. CAMIL PETRESCU, N. 132. ◊ (Adverbial) Răspunse evaziv.