3 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (7)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EU, pron. pers. 1, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I) ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. – Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] – (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.
NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
non-eu sn [At: CONTEMP., 1949, nr. 120 / Pl: ~uri / E: non- + eu] (Fil) 1 Ceea ce există în afara eului. 2 Ceea ce nu este eu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NONEU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. – Non + eu (după fr. non-moi).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
EU2, euri, s. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva. Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. ◊ Eu absolut v. absolut.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NONEU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NONEU s. m. (fil.) ceea ce există în afara propriului eu. (după fr. non-moi)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NONEU n. filoz. Tot ce este în afara persoanei care vorbește; ceea ce nu este eu. /non + eu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eu 1. pr. de întâia persoană. [Lat. EGO]. ║ n. Filoz. individualitate care are conștiință despre existența sa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* non-éŭ n. (fr. non, nu, și eŭ). În filosofie, totalitatea obĭectelor distincte de mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eu1 (concept filozofic) [pron. eŭ] s. n., art. eul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eu2 (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. eul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
!non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
noneu s. n. (sil. mf. non-), art. noneul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
eu.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Eul v. Evvul 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LE MOI EST HAÏSSABLE (fr.) eul este vrednic de ură – Pascal, „Pensées”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformării eului în centru al Universului, în dușman și despot virtual al celorlalți oameni. A fost aleasă drept deviză de parnasieni.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Le moi est haïssable (fr. „Eul e vrednic de ură”, sau „e de nesuferit”) – Această cugetare a lui Blaise Pascal, din cartea sa Pensées, servește acelora care vor, invocînd autoritatea ilustrului gînditor francez, să combată pe individualiști, egoiști și egocentriști. lată și „expunerea de motive” care însoțește cugetarea: „Eul e de nesuferit… pentru că e nedrept în sine și se socoate buricul pămîntului; e incomod pentru alții prin aceea că vrea să și-i aservească, căci fiecare Eu este dușmanul și ar vrea să fie și tiranul tuturor celorlalți”. FIL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: non-eŭ
substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eu, eurisubstantiv neutru
- 1. Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. DEX '98
- Numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască. REBREANU, P. S. 52. DLRLC
- diferențiere Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- ego, mihi, me DEX '09 DEX '98
non-eusubstantiv neutru
- 1. Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. DEX '09 DN
etimologie:
- Non + eu DEX '09
- non-moi DEX '09 DN
-