16 definiții pentru etern

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există dintotdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus.

etern, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~i, ~e / E: lat aeternus] 1 a (În concepțiile religioase și în unele concepții filozofice) Care nu are început și sfârșit Si: atemporal. 2 a Care aparține divinității. 3 a Care vine de la Dumnezeu. 4 a (În filozofia idealistă, despre lumea ideilor) Imuabil. 5 sm (La sg, uneori articulat sau precedat de cel) Dumnezeu. 6 sm (La vocativ) Formulă de adresare către Dumnezeu. 7 sn Eternitate. 8 a Care există dintotdeauna. 9 a Veșnic. 10 a Nemuritor. 11 a Neschimbat. 12 a Continuu. 13 sn (Îs) ~ul feminin Totalitatea caracteristicilor, presupuse imuabile, care aparțin psihologiei feminine. 14 a (Îs) Prezentul ~ Modalitate stilistică prin care se realizează trecerea de la o serie de fapte particulare la o concluzie ce exprimă un adevăr valabil oricând. 15 a Infinit. 16 a (În concepțiile religioase; îs) Viața (sau fericirea) Viața (sau fericirea) spirituală de după moarte. 17 a (Îas) Viața (sau fericirea) veșnică. 18 a (Îs) Repaus (sau înv, somn) ~ sau liniște (ori, rar, stingere, trecere) ~ă Moartea. 19 s (Îe) A trece la cele ~e A muri. 20 a Care durează foarte mult. 21 a Căruia nu i se poate prevedea sfârșitul. 22 a Constant. 23 a (Prin exagerare) Care nu pare să se sfârșească. 24 a Care plictisește prin repetare.

ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus.

ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. Care este nesfîrșit în timp, care există de totdeauna și nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. Asupra pădurii veghează de sus Cetatea eternelor stele. GOGA, P. 52. Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. Muntele Olimpului, cu a lui cunună De ninsori eterne, se zărește-n fund. BOLINTINEANU, O. 106. ◊ (Adverbial) Pe frunzele de iederi etern va cădea rouă Și vînt în zorii zilei cu drag va scutura Etern picurii limpezi din frunzele ce-i plouă. COȘBUC, P. II 193. Înecat de iubire pentru o ființă ce nu mai exista, ar fi dorit ca etern să ție astă-noapte. EMINESCU, N. 39. ♦ Care se repetă necontenit, cu perfectă regularitate. Acest etern răsărit de soare... este amintirea vremilor copilăriei. GALACTION, O. I 329.

ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veșnic, nesfârșit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].

ETÉRN, -Ă adj. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor. (< lat. aeternus)

ETÉRN ~ă (~i, ~e) și adverial Care durează la infinit; fără sfârșit; în afara timpului; veșnic. /<lat. aeternus

etern a.1 veșnic: 1. fără început și fără sfârșit: D-zeu e etern; 2. care va dura totdeuna: osândă eternă; Cetatea eternă, Roma.[1]

  1. 1. În original: v., evident greșit. — LauraGellner

*etérn, -ă adj. (lat. aeternus [din aeviternus], d. aevum, ev. V. etate). Fără început și sfîrșit, veșnic: Dumnezeŭ e etern. Perpetuŭ: recunoștință eternă. Orașu etern, Roma. Adv. În mod etern, tot-de-a-una: a exista etern.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

etern adj. m., pl. eterni; f. eternă, pl. eterne

etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veșnic. 3. adv. v. veșnic.

ETERN adj., adv. 1. adj. continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 3. adv. pururi, totdeauna, veșnic. (~ va rămîne în inimile noastre.)

Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

etern (etérnă), adj. – Veșnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s. f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAS EWIG-WEIBLICHE (germ.) eternul feminin – Goethe, „Faust”, II, act. 5: „Das Ewig-Weibliche zieht uns hinan” („Etern-feminin ne-nalță-n tării”). Feminitatea văzută în esența ei tulburătoare și în veșnicia ei.

Intrare: etern
etern adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etern
  • eternul
  • eternu‑
  • eternă
  • eterna
plural
  • eterni
  • eternii
  • eterne
  • eternele
genitiv-dativ singular
  • etern
  • eternului
  • eterne
  • eternei
plural
  • eterni
  • eternilor
  • eterne
  • eternelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

etern, eternăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care există dintotdeauna, care nu va înceta niciodată să existe. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Asupra pădurii veghează de sus Cetatea eternelor stele. GOGA, P. 52. DLRLC
    • format_quote Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
    • format_quote Muntele Olimpului, cu a lui cunună De ninsori eterne, se zărește-n fund. BOLINTINEANU, O. 106. DLRLC
    • format_quote Pe frunzele de iederi etern va cădea rouă Și vînt în zorii zilei cu drag va scutura Etern picurii limpezi din frunzele ce-i plouă. COȘBUC, P. II 193. DLRLC
    • format_quote Înecat de iubire pentru o ființă ce nu mai exista, ar fi dorit ca etern să ție astă-noapte. EMINESCU, N. 39. DLRLC
    • 1.1. Care se repetă necontenit, cu perfectă regularitate. DLRLC
      • format_quote Acest etern răsărit de soare... este amintirea vremilor copilăriei. GALACTION, O. I 329. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.