Definiția cu ID-ul 444940:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

etern (etérnă), adj. – Veșnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s. f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.