10 definiții pentru nepieritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

nepieritor, ~oare a [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 178 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + pieritor] 1 Care este menit să reziste timpului Si: nemuritor (5). 2 Care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: nemuritor (6). 3 Care este destinat gloriei eterne Si: nemuritor (7).

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Ne- + pieritor.

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care nu piere; care durează multă vreme. V. nemuritor. Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzișurile mari Ale bătrînilor stejari: Mi-așterne umbra sub picioare. MACEDONSKI, O. I 190. Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 224. De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191.

NEPIERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la pieritor) Care dăinuiește veșnic (în amintirea oamenilor); nemuritor. /ne- + pieritor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPIERITÓR adj. v. veșnic.

NEPIERITOR adj. etern, nemuritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Intrare: nepieritor
nepieritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepieritor
  • nepieritorul
  • nepieritoru‑
  • nepieritoare
  • nepieritoarea
plural
  • nepieritori
  • nepieritorii
  • nepieritoare
  • nepieritoarele
genitiv-dativ singular
  • nepieritor
  • nepieritorului
  • nepieritoare
  • nepieritoarei
plural
  • nepieritori
  • nepieritorilor
  • nepieritoare
  • nepieritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nepieritor

  • 1. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nemuritor (adj.) veșnic antonime: muritor (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzișurile mari Ale bătrînilor stejari: Mi-așterne umbra sub picioare. MACEDONSKI, O. I 190.
      surse: DLRLC
    • Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 224.
      surse: DLRLC
    • De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + pieritor.
    surse: DEX '09