3 intrări
20 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eleva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr élever, lat elevare] (Liv; rar) 1 vt A ridica. 2-3 vtr A evolua. 4-5 vtr A (se) instrui.
ELEVA vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEVA vb. tr. a ridica. (< fr. élever)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELEV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, adept. – Din fr. élève.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. 2. Persoană care urmează în concepții și în acțiuni pe maestrul său; discipol, învățăcel, urmaș, adept. – Din fr. élève.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEV, -Ă, elevi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar. Elev ești încă. Mă privești Cu ochi adînci, cu ochi de smoală. Ce gînd de fapte mari nutrești, Șezînd pe băncile de școală? CASSIAN, H. 65. Nu sînt student, sînt elev în clasa a opta. DUMITRIU, N. 12. Întoarse capul către un elev. CAMIL PETRESCU, O. I 201. Elevul de la școala de poduri și șosele, așezat pe scările ceardacului, privea cu nesaț satul în vale. BUJOR, S. 116. 2. Persoană care urmează în concepții și acțiuni pe maestrul său; adept al unei doctrine; discipol, învățăcel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEV, -Ă s.m. și f. 1. Cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățămînt mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEV, -Ă s. m. f. 1. cel care învață într-o școală, care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc. (< fr. élève)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELEV elevă (elevi, eleve) m. și f. 1) Persoană care învață într-o școală; școlar. 2) Adept și continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. éleve
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*elév, -ă s. (fr. élève, d. élever, a educa, lat. élevo, -áre, a înălța. V. ĭaŭ). Școlar, discipul, acela care învață de la un profesor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eleva vb., ind. prez. 1 sg. elevez, 3 sg. și pl. elevează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elevă s. f., g.-d. art. elevei; pl. eleve
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+elevă-model s. f., g.-d. art. elevei-model; pl. eleve-model
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elevă s. f., g.-d. art. elevei; pl. eleve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elevă s. f., g.-d. art. elevei; pl. eleve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ELEV s. 1. școlar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.) 2. v. discipol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELEVĂ s. școlăriță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELEV s. 1. școlar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.) 2. discipol, învățăcel, ucenic, (livr.) cirac, (înv.) școlar. (~ al unui maestru celebru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEVĂ s. școlăriță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ELEV. Subst. Elev, școlar, gimnazist, gimnazier (rar), licean, colegian (înv.); ucenic; seminarist; seralist; cursant, cursist; începător, novice, boboc (fig.); candidat, stagiar; absolvent; bacalaureat. Promoție. Discipol, învățăcel (fam.), adept. Școlarizare. Școlărime. Școlaritate; ucenicie. Școală, gimnaziu, colegiu, seminar; liceu. Adj. Școlar, de școală, de școlar, școlăresc; gimnazial, liceal. Vb. A fi elev, a se înscrie la școală, a umbla (a merge) la școală, a învăța la școală, a urma cursurile unei școli, a da examen de admitere, a absolvi, a promova (o școală), a susține examenul de bacalaureat, a obține diploma de absolvire. A școlări, a ucenici. A școlariza. Adv. Școlărește. V. educație, învățare, școală.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eleva, elevezverb
- 1. Ridica. DNsinonime: ridica
etimologie:
- élever DN
elev, elevisubstantiv masculin elevă, elevesubstantiv feminin
- 1. Persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Elev ești încă. Mă privești Cu ochi adînci, cu ochi de smoală. Ce gînd de fapte mari nutrești, Șezînd pe băncile de școală? CASSIAN, H. 65. DLRLC
- Nu sînt student, sînt elev în clasa a opta. DUMITRIU, N. 12. DLRLC
- Întoarse capul către un elev. CAMIL PETRESCU, O. I 201. DLRLC
- Elevul de la școala de poduri și șosele, așezat pe scările ceardacului, privea cu nesaț satul în vale. BUJOR, S. 116. DLRLC
-
etimologie:
- élève DEX '09 DEX '98 DN