15 definiții pentru școlăriță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.

ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.

școlăriță2 sf [At: ALR I, 1509/571 / Pl: ~țe / E: ns cf școleriu1] (Reg) Învățătoare.

școlăriță1 sf [At: MN (1836), 79/46 / V: (înv) sc~, scoler~, sholer~, ~Iar~, (reg) ~Ier~ / Pl: ~țe / E: școlar + -iță] Elevă a unei școli (1).

ȘCOLĂRIȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli elementare sau medii. Tu luai note ca o școlăriță cuminte. BARANGA, I. 172. Un pîlc de școlărițe ilumină sala. GALACTION, O. I 57. Cea dinții școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2.

ȘCOLĂRIȚĂ ~e f. Fată care învață într-o școală; elevă. /școlar + suf. ~iță

scolăriță sf vz școlăriță1

școlariță sf vz școlăriță1

școleriță sf vz școlăriță1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe

școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe

școlăriță s. f., g.-d. art. școlăriței; pl. școlărițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

școlăriță, școlărițe, s.f. (reg.) învățătoare.

Intrare: școlăriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlăriță
  • școlărița
plural
  • școlărițe
  • școlărițele
genitiv-dativ singular
  • școlărițe
  • școlăriței
plural
  • școlărițe
  • școlărițelor
vocativ singular
  • școlăriță
  • școlărițo
plural
  • școlărițelor
scolăriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
școleriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scoleriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școlăriță, școlărițesubstantiv feminin

  • 1. Elevă a unei școli (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: elev
    • format_quote Tu luai note ca o școlăriță cuminte. BARANGA, I. 172. DLRLC
    • format_quote Un pîlc de școlărițe ilumină sala. GALACTION, O. I 57. DLRLC
    • format_quote Cea dinții școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
etimologie:
  • Școlar + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.