3 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.

În original, incorect: din familia cerbicelor. - cata

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m.

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.

elán1 (animal) s. m., pl. eláni

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

elán (animal) s. m., pl. eláni

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].

ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].

ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)

ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan

ELÁN1 ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate și lățite, care trăiește în regiunile nordice. /<fr. élan

elan m. cerb mare din pădurile Nordului.

elan n. avânt, mișcare sufletească: într'un elan de generozitate (= fr. élan).

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.

Intrare: elan (animal)
elan (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elani elanii
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elani elanilor
vocativ singular
plural
Intrare: elan (avânt)
elan (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elanuri elanurile
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elanuri elanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Elan
Elan
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Elan Elanul
plural
genitiv-dativ singular Elan Elanului
plural
vocativ singular
plural