3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor,[1] cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan. corectată

  1. În original, incorect: din familia cerbicelor. cata

elan1 sm [At: BARONZI, I. V. IV, 198/21 / V: (înv) ial~ / Pl: ~i / E: fr élan] Animal rumegător din familia cervidelor, cu coarne mari și ramificate în formă de lopeți, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Asiei și Americii (Alces alces).

elan2 sn [At: DEMETRESCU, O. 161 / Pl: ~uri / E: fr élan] 1 Însuflețire creatoare Si: avânt, entuziasm. 2 (Flz; îs) ~ vital Principiu spiritual mistic care ar determina evoluția lumii. 3 (Spt) Complex de mișcări și procedee executate în vederea efectuării unei sărituri, aruncături, alergări etc.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m.

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.

ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].

ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)

ELÁN1 ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate și lățite, care trăiește în regiunile nordice. /<fr. élan

ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan

elan n. avânt, mișcare sufletească: într’un elan de generozitate (= fr. élan).

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.

1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin nordu Eŭropeĭ și Americiĭ.

Elanul m. afluent al Prutului în jud. Fălciu, curge între Bârlad și Prut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

elan2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elanuri

elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELAN s. 1. ardoare, avînt, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.) 2. ardoare, avînt, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELÁN2 (< fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).

ELAN 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 68 km. Izv. din Coasta Lohanului (Podișul Central Moldovenesc) și străbate Dealurile Fălciului și depr. cu același nume. 2. Depresiunea Elanului, reg. colinară în E Pod. Bârladului, între râul cu același nume și Prut, la E de Dealurile Fălciului. Alt. max.: 234 m.

ELÁN1 (< fr.) s. m. Mamifer rumegător cu coarne ramificate și lățite (Alces alces). Trăiește în N Eurasiei și al Americii de Nord. Este cel mai mare animal paricopitat din familia cervidelor (c. 2,4 m și 450 kg greutate).

PLATYCERIUM Desv. PLATICERIUM, CORN DE CERB, CORN DE ELAN, fam. Polypodiaceae. Gen originar din zonele tropicale ale Australiei, 17-20 specii, epifite, rizom tîrîtor și ramificat, solzos, frunze așezate în 2 rînduri pe rizom, de 2 feluri, unele de culoare maro – care au rol de acoperire (acoperă rizomul și rădăcinile) -, foarte late, în formă de solzi, sesile, persistente, imbricate și altele normale, scurt-pețiolate, erecte, cu vîrfuri pendente, de cîteva ori bifurcate, puțin pieloase, pubescente, nedentate. Nervurile principale sînt bifurcate și apoi paralele.

Intrare: Elan
Elan
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Elan
  • Elanul
plural
genitiv-dativ singular
  • Elanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: elan (animal)
elan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elan
  • elanul
  • elanu‑
plural
  • elani
  • elanii
genitiv-dativ singular
  • elan
  • elanului
plural
  • elani
  • elanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ialan
  • ialanul
  • ialanu‑
plural
  • ialani
  • ialanii
genitiv-dativ singular
  • ialan
  • ialanului
plural
  • ialani
  • ialanilor
vocativ singular
plural
Intrare: elan (avânt)
elan2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elan
  • elanul
  • elanu‑
plural
  • elanuri
  • elanurile
genitiv-dativ singular
  • elan
  • elanului
plural
  • elanuri
  • elanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elan, elanisubstantiv masculin

  • 1. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

elan, elanurisubstantiv neutru

  • 1. Însuflețire creatoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. DLRLC
    • format_quote Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. DLRLC
    • format_quote Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221. DLRLC
  • 2. sport Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.