3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

elan2 sn [At: DEMETRESCU, O. 161 / Pl: ~uri / E: fr élan] 1 Însuflețire creatoare Si: avânt, entuziasm. 2 (Flz; îs) ~ vital Principiu spiritual mistic care ar determina evoluția lumii. 3 (Spt) Complex de mișcări și procedee executate în vederea efectuării unei sărituri, aruncături, alergări etc.

elan1 sm [At: BARONZI, I. V. IV, 198/21 / V: (înv) ial~ / Pl: ~i / E: fr élan] Animal rumegător din familia cervidelor, cu coarne mari și ramificate în formă de lopeți, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Asiei și Americii (Alces alces).

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor,[1] cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan. corectată

  1. În original, incorect: din familia cerbicelor. cata

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m.

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.

elán1 (animal) s. m., pl. eláni

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

elán (animal) s. m., pl. eláni

elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].

ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].

ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)

ELÁN1 ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate și lățite, care trăiește în regiunile nordice. /<fr. élan

ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan

elan m. cerb mare din pădurile Nordului.

arată toate definițiile

Intrare: elan (animal)
elan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elani elanii
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elani elanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ialan ialanul
plural ialani ialanii
genitiv-dativ singular ialan ialanului
plural ialani ialanilor
vocativ singular
plural
Intrare: elan (avânt)
elan2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elanuri elanurile
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elanuri elanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Elan
Elan
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Elan Elanul
plural
genitiv-dativ singular Elan Elanului
plural
vocativ singular
plural

elan (animal) ialan

  • 1. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

elan (avânt)

  • 1. Însuflețire creatoare.
    exemple
    • Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751.
      surse: DLRLC
    • Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161.
      surse: DLRLC
    • Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: