EFLORESCENT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. (Bot.) Care înflorește, care se află în eflorescență (1); fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 2. (Chim.; despre săruri) Care prezintă eflorescență (2). – Din fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis.

EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Proprietate a unor săruri cristaline de a se transforma în pulbere, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

eflorescent, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 231 / Pl: ~nți, ~e / E: fr efflorescent] 1 (Chm; d. săruri cristalizate) Care pierde apa de cristalizare, transformându-se în pulbere. 2 (D. plante) Care este în eflorescență (6). 3 (Fig; liv) Prosper. 4 (Fig; liv) Bogat în aspecte sau detalii.

eflorescență sf [At: COBÎLCESCU, G. 21/24 / Pl: ~țe / E: fr efflorescence] 1 Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare. 2 (Ccr) Pulbere rezultată prin eflorescență (1). 3 Depunere de săruri sub formă de pulbere sau de crustă, pe suprafața unor tipuri de soluri sau de roci. 4 Depozit cristalin de săruri care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton, de zidărie tencuită etc. 5 Cocleală pe suprafața obiectelor de cupru. 6 Început al înfloririi unei plante. 7 (Pex; poetic) Inflorescență. 8 (Fig) Înflorire. 9 (Fig) Dezvoltare sub aspecte bogate. 10 Erupție ușoară pe piele.

* EFLORESCENT adj. 🔬 Care-și pierde o parte din apă la temperatura ordinară, din care cauză se acopere la suprafață cu o pulbere măruntă: carbonatul de sodiu este ~ [fr.].

*EFLORESCENT adj. 🔬 Care-și pierde o parte din apă la temperatura ordinară, din care cauză se acopere la suprafață cu o pulbere măruntă: carbonatul de sodiu este ~ [fr.].

* EFLORESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Începutul înfloririi unei plante, momentul cînd dă în floare ¶ 2 🔬 Fenomen pe care-l prezintă unele substanțe solide care devin pulverulente, cînd sînt expuse la aer liber: ~ salină ¶ 3 🩺 Mică erupțiune, acută sau cronică, care apare pe piele [fr.].

*EFLORESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Începutul înfloririi unei plante, momentul cînd dă în floare ¶ 2 🔬 Fenomen pe care-l prezintă unele substanțe solide care devin pulverulente, cînd sînt expuse la aer liber: ~ salină ¶ 3 🩺 Mică erupțiune, acută sau cronică, care apare pe piele [fr.].

EFLORESCENT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. Care înflorește, care se află în eflorescentă (1); fig. înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 2. (Chim.; despre săruri) care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă un aspect de pulbere. – Din fr. efflorescent, lat. efflorescens, -ntis.

EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

EFLORESCENT, -Ă, eflorescenți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care înflorește, care se află în eflorescență. ♦ Fig. Înfloritor, bogat în aspecte. 2. (Chim.; despre săruri) Care își pierde o parte din apa de cristalizare și capătă uh aspect pulverulent.

EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante. ♦ Fig. Înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate și numeroase. Numai o atmosferă de entuziasm... poate face posibilă o eflorescență artistică. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Chim.) Transformare în pulbere a unor săruri prin pierderea apei de cristalizare; (concretizat) corp pulverulent produs prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci.

EFLORESCENT, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care înflorește. ♦ (Fig.) Înfloritor, în floare. 2. (Chim.; despre săruri) Care pierde din apa de cristalizare, devenind pulvurulent la aspect. [< fr. efflorescent].

EFLORESCENȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence].

EFLORESCENT, -Ă adj. 1. (despre plante) care înflorește. 2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii. 3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent. (< fr. efflorescent, lat. efflorescens)

EFLORESCENȚĂ s. f. 1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. 2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare. 3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul. ◊ depozit de săruri de la suprafața unor roci. 4. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală. (< fr. efflorescence)

EFLORESCENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este în eflorescență; în stare de eflorescență. Plantă ~tă. 2) (despre unele săruri) Care este în proces de trecere din stare cristalină în stare pulverulentă. 3) fig. Care înflorește; în plină înflorire; înfloritor. 4) Care este acoperit cu o sare în eflorescență. [Sil. e-flo-] /<fr. efflorescent, lat. efflorescens, ~ntis

EFLORESCENȚĂ ~e f. 1) Perioadă de început a înfloririi plantelor. 2) Transformare a unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă prin pierderea unei părți a apei de cristalizare, când vin în contact cu aerul. 3) Substanță pulverulentă apărută prin trecerea unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă. 4) Depozit de săruri de pe suprafața unor roci, a unor construcții de beton sau a unor zidării. 5) Exantem ușor apărut pe piele. 6) Pulbere naturală care acoperă anumite fructe. [G.-D. eflorescenței] /<fr. efflorescence

eflorescență f. Bot. început de înflorire.

*eflorescent, -ă adj. (lat. effloréscens, -éntis). Care e în eflorescență.

*eflorescénță f., pl. e (d. eflorescent). Începutu înfloririĭ. Transformarea uneĭ substanțe minerale care, expusă la aer, se acopere cu o materie pulverulentă, ca sarea pe unele lacurĭ, nitratu de potasiŭ pe părețĭ ș. a. Erupțiune pe pele.

eflorescent (desp. e-flo-) adj. m., pl. eflorescenți; f. eflorescentă, pl. eflorescente

eflorescență (desp. e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescent (e-flo-) adj. m., pl. eflorescenți; f. eflorescentă, pl. eflorescente

eflorescență (e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescent adj. m. (sil. -flo-), pl. eflorescenți; f. sg. eflorescentă, pl. eflorescente

eflorescență s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescență (pr. set)

eflorescență, (engl.= efflorescence) formă de agregare specifică substanțelor volatile sau ușor solubile (halogenuri, azotați, sulfați etc.), care se depun prin sublimare sau din soluții suprasaturate, prin evaporarea acestora. E. au aspectul unor cruste sau pojghițe în cadrul cărora cristalele îmbracă aspecte divergente, radiare; de asemenea e. au deseori un caracter efemer datorită solubilității ridicate a min. care le alcătuiesc.

EFLORESCENT adj. v. înfloritor, prosper.

eflorescent adj. v. ÎNFLORITOR. PROSPER.