eflorescență, (engl.= efflorescence) formă de agregare specifică substanțelor volatile sau ușor solubile (halogenuri, azotați, sulfați etc.), care se depun prin sublimare sau din soluții suprasaturate, prin evaporarea acestora. E. au aspectul unor cruste sau pojghițe în cadrul cărora cristalele îmbracă aspecte divergente, radiare; de asemenea e. au deseori un caracter efemer datorită solubilității ridicate a min. care le alcătuiesc.