EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Proprietate a unor săruri cristaline de a se transforma în pulbere, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

eflorescență sf [At: COBÎLCESCU, G. 21/24 / Pl: ~țe / E: fr efflorescence] 1 Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare. 2 (Ccr) Pulbere rezultată prin eflorescență (1). 3 Depunere de săruri sub formă de pulbere sau de crustă, pe suprafața unor tipuri de soluri sau de roci. 4 Depozit cristalin de săruri care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton, de zidărie tencuită etc. 5 Cocleală pe suprafața obiectelor de cupru. 6 Început al înfloririi unei plante. 7 (Pex; poetic) Inflorescență. 8 (Fig) Înflorire. 9 (Fig) Dezvoltare sub aspecte bogate. 10 Erupție ușoară pe piele.

*EFLORESCENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Începutul înfloririi unei plante, momentul cînd dă în floare ¶ 2 🔬 Fenomen pe care-l prezintă unele substanțe solide care devin pulverulente, cînd sînt expuse la aer liber: ~ salină ¶ 3 🩺 Mică erupțiune, acută sau cronică, care apare pe piele [fr.].

EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante; fig. înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare; (concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci. ♦ Pată sau depozit cristalin de săruri alcalino-pământoase care apare pe suprafața exterioară a construcțiilor de beton sau de zidărie. 3. (Med.) Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. – Din fr. efflorescence.

EFLORESCENȚĂ, eflorescențe, s. f. 1. Începutul înfloririi unei plante. ♦ Fig. Înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate și numeroase. Numai o atmosferă de entuziasm... poate face posibilă o eflorescență artistică. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Chim.) Transformare în pulbere a unor săruri prin pierderea apei de cristalizare; (concretizat) corp pulverulent produs prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri care apare la suprafața unor roci.

EFLORESCENȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence].

EFLORESCENȚĂ s. f. 1. începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. 2. (fig.) înflorire, prosperitate, dezvoltare. 3. transformare în pulbere a unor săruri hidratate prin pierderea apei de cristalizare în contact cu aerul. ◊ depozit de săruri de la suprafața unor roci. 4. erupție ușoară pe piele; exantem; spuzeală. (< fr. efflorescence)

EFLORESCENȚĂ ~e f. 1) Perioadă de început a înfloririi plantelor. 2) Transformare a unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă prin pierderea unei părți a apei de cristalizare, când vin în contact cu aerul. 3) Substanță pulverulentă apărută prin trecerea unor săruri din stare cristalină în stare pulverulentă. 4) Depozit de săruri de pe suprafața unor roci, a unor construcții de beton sau a unor zidării. 5) Exantem ușor apărut pe piele. 6) Pulbere naturală care acoperă anumite fructe. [G.-D. eflorescenței] /<fr. efflorescence

eflorescență f. Bot. început de înflorire.

*eflorescénță f., pl. e (d. eflorescent). Începutu înfloririĭ. Transformarea uneĭ substanțe minerale care, expusă la aer, se acopere cu o materie pulverulentă, ca sarea pe unele lacurĭ, nitratu de potasiŭ pe părețĭ ș. a. Erupțiune pe pele.

eflorescență (desp. e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescență (e-flo-) s. f., g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescență s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. eflorescenței; pl. eflorescențe

eflorescență (pr. set)

eflorescență, (engl.= efflorescence) formă de agregare specifică substanțelor volatile sau ușor solubile (halogenuri, azotați, sulfați etc.), care se depun prin sublimare sau din soluții suprasaturate, prin evaporarea acestora. E. au aspectul unor cruste sau pojghițe în cadrul cărora cristalele îmbracă aspecte divergente, radiare; de asemenea e. au deseori un caracter efemer datorită solubilității ridicate a min. care le alcătuiesc.