educare sf [At: ROMÂNUL (1857), nr. 3, 3³/₅₈ / E: educa] 1 (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului, ale oamenilor sau ale colectivităților umane Si: educație (1). 2 Dirijare a dezvoltării unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: deprindere, obișnuire.

EDUCARE s. f. Acțiunea de a educa. V. educație. Titlul de învățător emerit se acordă pentru merite deosebite în munca de instruire și educare a elevilor. ▭ Educarea marxist-leninistă a comuniștilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. Principalul ajutor al partidului în munca de educare a tineretului din școli îl constituie Uniunea Tineretului Muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.

EDUCARE s.f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei. [< educa].

educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: educ și (îvr) ~ucez / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).

EDUCA, educ, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.

EDUCA vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. educ. / < fr. éduquer, it., lat. educare].

EDUCA vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)

A EDUCA educ tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare

educà v. a crește copii, a le da educațiune.

*edúc, a -á v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie.

educare s. f., g.-d. art. educării

educare s. f., g.-d. art. educării

educare s. f., g.-d. art. educării

educa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. educ, 2 sg. educi, 3 educă; conj. prez. 1 sg. să educ, 3 să educe

educa (a ~) vb., ind. prez. 3 educă

educa vb., ind. prez. 1 sg. educ, 3 sg. și pl. educă

EDUCARE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

EDUCARE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)

EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tînăra generație în spiritul patriotismului.)

educa (educ, educat), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer. – Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.