2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa.

EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei; cultivare, instruire. – V. educa.

educare sf [At: ROMÂNUL (1857), nr. 3, 33/58 / E: educa] 1 (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului, ale oamenilor sau ale colectivităților umane Si: educație (1). 2 Dirijare a dezvoltării unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: deprindere, obișnuire.

EDUCÁRE s. f. Acțiunea de a educa. V. educație. Titlul de învățător emerit se acordă pentru merite deosebite în munca de instruire și educare a elevilor. ▭ Educarea marxist-leninistă a comuniștilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. Principalul ajutor al partidului în munca de educare a tineretului din școli îl constituie Uniunea Tineretului Muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.

EDUCÁRE s.f. Acțiunea de a educa și rezultatul ei. [< educa].

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: edúc și (îvr) ~ucéz / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.

EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].

EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)

A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare

educà v. a crește copii, a le da educațiune.

*edúc, a v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

educáre s. f., g.-d. art. educắrii

educáre s. f., g.-d. art. educării

educá (a ~) vb., ind. prez. 3 edúcă

educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EDUCÁRE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

EDUCARE s. creștere, cultivare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

EDUCÁ vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)

EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tînăra generație în spiritul patriotismului.)

arată toate definițiile

Intrare: educare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • educare
  • educarea
plural
  • educări
  • educările
genitiv-dativ singular
  • educări
  • educării
plural
  • educări
  • educărilor
vocativ singular
plural
Intrare: educa
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • educa
  • educare
  • educat
  • educatu‑
  • educând
  • educându‑
singular plural
  • edu
  • educați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • educ
(să)
  • educ
  • educam
  • educai
  • educasem
a II-a (tu)
  • educi
(să)
  • educi
  • educai
  • educași
  • educaseși
a III-a (el, ea)
  • edu
(să)
  • educe
  • educa
  • educă
  • educase
plural I (noi)
  • educăm
(să)
  • educăm
  • educam
  • educarăm
  • educaserăm
  • educasem
a II-a (voi)
  • educați
(să)
  • educați
  • educați
  • educarăți
  • educaserăți
  • educaseți
a III-a (ei, ele)
  • edu
(să)
  • educe
  • educau
  • educa
  • educaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

educare

  • 1. Acțiunea de a educa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cultivare instruire attach_file 3 exemple
    exemple
    • Titlul de învățător emerit se acordă pentru merite deosebite în munca de instruire și educare a elevilor.
      surse: DLRLC
    • Educarea marxist-leninistă a comuniștilor constituie obiectul unei griji deosebite a partidului. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44.
      surse: DLRLC
    • Principalul ajutor al partidului în munca de educare a tineretului din școli îl constituie Uniunea Tineretului Muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi educa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

educa

  • 1. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, prin extensiune, a oamenilor, a societății etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: crește forma pedepsi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459.
      surse: DLRLC
    • Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6.
      surse: DLRLC
    • Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173.
      surse: DLRLC
    • Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.
      surse: DLRLC

etimologie: