educare sf [At: ROMÂNUL (1857), nr. 3, 3³/₅₈ / E: educa] 1 (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului, ale oamenilor sau ale colectivităților umane Si: educație (1). 2 Dirijare a dezvoltării unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: deprindere, obișnuire.