2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dormí vi [At: PSALT. 127/12 / V: (îvr) durmí / Pzi: dorm / E: ml dormire] 1 A se afla în stare de somn. 2 (Pop; îe) ~re-ai mort (sau dus), ori somnul cel de veci Să mori! 3 (Pfm; îe) A ~ greu, sau (ca un) buștean, ca groșii, bute, tun, (rar) buba, bumbac, (ca) dus (de pe sau din lume), ca mort(ul pe moarte), (de poți) să tai lemne pe el (sau la capul lui) A avea un somn adânc. 4 (Îvp; îe) A ~ ca mielul la oaie A dormi liniștit. 5 (Pfm; îe) A ~ de-a-n picioarele (sau pe picioare), ori umblând, mergând (pe brazdă) A fi foarte obosit. 6 (Irn; îae) A fi leneș. 7 (Irn; îae) A fi bleg. 8 (Pfm; îe) A ~ boierește, sau ca un boier, ca (ori cât) un bei, ca un popă, popește, somnoros A dormi fără grijă (în confort). 9 (Pfm; îe) A ~ iepurește A dormi neliniștit și gata oricând să se trezească. 10 (Îlv) A ~ somnul drepților (sau cel de veci, de pe urmă, ori cel lung) A muri. 11 A rămâne peste noapte undeva. 12 (Fig; d. oameni) A fi mort. 13 (Fig; d. oameni) A nu fi atent sau a nu-și da seama ce se petrece. 14 (Îf negativă) A veghea. 15 (Fig; d. plante, semințe sau obiecte) A zăcea în amorțire. 16 (Reg; d. foc) A mocni.

dormíre sf [At: VARLAAM, C. II 131 / V: (îvr) dur~ / Pl: ~ri / E: dormi] 1 Aflare în stare de somn. 2 Rămânere peste noapte undeva. 3 (Rar) Zăcere în amorțire. 4 (Fig; d. foc) Mocnire.

DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se afla în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi încet la treabă, a se mișca cu greutate. ♦ Fig. A fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire.

DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se afla în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi încet la treabă, a se mișca cu greutate. ♦ Fig. A fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire.

DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A se găsi în stare de somn, a fi adormit. Sublocotenentul Măgură dormea totdeauna la un loc cu soldații. CAMILAR, N. I 31. Dormii zdravăn în noaptea aceea și aproape fără de visuri. HOGAȘ, M. N. 231. Cănuță dormea la căldură, în patul bunică-sii. CARAGIALE, P. 19. Cum îți vei așterne, așa vei dormi.Cameră de dormit v. cameră. Vagon de dormit v. vagon.Fig. (Despre morți) [Căpitanii] dormeau... în mormintele cele mari. SADOVEANU, D. P. 8. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151. O ! dormi în pace pe-aceste maluri, Îngînat dulce, ca-n vis ușor, De glasul mării purtat de valuri, De glasul nostru uimit de dor. ALECSANDRI, P. A. 75. ◊ Expr. A dormi buștean (sau tun, butuc, ca pămîntul, dus, ca dus de pe lume, ca un mort) v. c. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) (fig.) a fi încet la treabă, a se mișca leneș; p. ext. a nu-i sta mintea la ceva, a fi absent. Ochii lui erau mai totdeauna coperiți de o ceață, așa că părea nepăsător pentru tot ce se petrece împrejuru-i și că umblă dormind pe picioare. MACEDONSKI, O. III 24. A dormi iepurește v. iepurește. A dormi numai cu un ochi v. ochi.Tranz. (Cu complementul «somn» sau «noapte») Murele au rămas neculese în codri și in vizuini își doarme sătul somnul ursul. ISAC, O. 210. Și unde nu să puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că nu alta, fără de-ar fi șapte nopți legate laolaltă încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. Voinicelul mi-o privea, Somnul dulce cum dormea... Și mereu se socotea: S-o deștepte-n grab’ au ba ? TEODORESCU, P. P. 451. (Expr.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urmă) = a) a fi mort; b) (în imprecații) a muri. Dormiți... dormire-ați somnul de veci ! CAMILAR, N. I 335. Să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci, să dormi ! CREANGĂ, A. 17. Dormi tu, bărbățelul meu, Ierte-mi-te-ar dumnezeu ! Dormi, dormire-ai somnul lung, Că multe-am tras și-mi agiung ! ALECSANDRI, P. P. 355. 2. A mînea, a rămîne peste noapte undeva; a trage în gazdă. Ți-e drumu-ndelungat Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat, Să vii să dormi la noi. COȘBUC, P. I 230. 3. Fig. A fi lipsit de interes, a lucra fără tragere de inimă. Apoi dormi la abataj și scoți acord mic. DAVIDOGLU, M. 17. ♦ (În forma negativă) A veghea; a fi vigilent. Azi știu că duhul tău nu doarme, Că porți pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arme Și ac de fiece cojoc. BANUȘ, B. 117. Producția crește mereu, și-acum cu secretarul ăsta nou, care intră peste tot... șeful fierbe.Să fiarbă, că nici eu nu dorm. DAVIDOGLU, M. 47. 4. Fig. A sta nemișcat, neclintit, în amorțire. Cîmpiile dorm fericite și neștiutoare. BOGZA, C. O. 206. Dealuri galbene și ruginii dormeau în jurul nostru somnul după-amiezelor de toamnă. GALACTION, O. I 98. Cînd luna-n lacuri își scaldă fața, Cînd vîntul doarme în cîmp, pe flori... Eu șoptesc nopții un dulce nume. MACEDONSKI, O. IV 10. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152. ♦ A zăcea ascuns; a mocni. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă. EMINESCU, O. I 137. ◊ Tranz. Păduri ce-și dorm foșnirea-n mica ghindă Se cer spre cer coroana să-și destindă. TOMA, C. V. 269. – Variantă: (Transilv.) durmí (RETEGANUL, P. I 47) vb. IV.

DORMÍ, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se găsi în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi încet la treabă, a se mișca leneș; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urmă) = a fi mort; (în imprecații) a muri. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. Fig. (În construcții negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. Acea tainică simțire care doarme-n a ta harfă (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmí vb. IV] – Lat. dormire.

dormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dorm, imperf. 3 sg. dormeá; cond. prez. 2 sg. (în imprecații) dormíre-ai

dormí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dórm, imperf. 3 sg. dormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. doármă

DORMÍ vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mânea. (~ peste noapte la han.)

A dormi ≠ a (se) trezi, a veghea

dormí (-m, -mít), vb. – A se afla în stare de somn. – Mr. dormu, durnire, megl. dorm, istr. dormu. Lat. dormῑre (Cihac, I, 81; Pușcariu 544; Candrea-Dens., 506; REW 2751); cf. it. dormire, prov., fr., cat., sp., port. dormir. Cf. și adormi, dormita.Der. dormitor, s. n. (cameră de dormit); dormeză, s. f., din fr. dormeuse.

A DORMÍ dorm intranz. 1) A se găsi în stare de somn; a fi adormit. ◊ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi încet la muncă; a fi leneș. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A rămâne peste noapte undeva; a mânea. /<lat. dormire

dormì v. 1. a odihni coprins de somn; 2. fig. acea tainică simțire care doarme ’n a mea harpă EM. [Lat. DORMIRE].

dorm, a -í v. intr. (lat. dormire, it. dormire, pv. fr. cat. sp. pg. dormir.Dorm, doarme; să doarmă. Vechĭ șĭ azĭ Trans. Olt a durmi). Mă aflu în somn, mă odihnesc în somn. Fig. Nu mă mișc: apele dorm, luna, codru doarme. A dormi buștean (saŭ: ca bușteanu), tun (saŭ: ca tunu), ca plumbu, a dormi dus (adică: dus pe lumea cea-laltă, mort), a dormi adînc, foarte greŭ. Prov. Cum îțĭ veĭ așterne, așa veĭ dormi, ce veĭ semăna, aceĭa veĭ culege; cum te veĭ purta, așa veĭ fi recompensat. V. tr. A dormi un somn greŭ.

Intrare: dormi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dormi dormire dormit dormind singular plural
dormi dormiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dorm (să) dorm dormeam dormii dormisem
a II-a (tu) dormi (să) dormi dormeai dormiși dormiseși
a III-a (el, ea) doarme (să) doarmă dormea dormi dormise
plural I (noi) dormim (să) dormim dormeam dormirăm dormiserăm, dormisem*
a II-a (voi) dormiți (să) dormiți dormeați dormirăți dormiserăți, dormiseți*
a III-a (ei, ele) dorm (să) doarmă dormeau dormi dormiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) durmi durmire durmit durmind singular plural
dormi durmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dorm (să) dorm durmeam durmii durmisem
a II-a (tu) dormi (să) dormi durmeai durmiși durmiseși
a III-a (el, ea) doarme (să) doarmă durmea durmi durmise
plural I (noi) durmim (să) durmim durmeam durmirăm durmiserăm, durmisem*
a II-a (voi) durmiți (să) durmiți durmeați durmirăți durmiserăți, durmiseți*
a III-a (ei, ele) dorm (să) doarmă durmeau durmi durmiseră
Intrare: dormire
dormire infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dormire dormirea
plural dormiri dormirile
genitiv-dativ singular dormiri dormirii
plural dormiri dormirilor
vocativ singular
plural
durmire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durmire durmirea
plural durmiri durmirile
genitiv-dativ singular durmiri durmirii
plural durmiri durmirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)