27 de definiții pentru dumiri domeri domiri domiri dumeri (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja.

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.

dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă

DUMERÍ vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri.

A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri

domirí (-résc, -ít), vb.1. (Înv.) A liniști, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înțelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuși, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipsește” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicația este sub toate aspectele insuficientă (însuși Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înțelege); nedumerire (var. nedomirire), s. f. (îndoială, întrebare).

A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja

Intrare: dumiri
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumiri dumirire dumirit dumirind singular plural
dumirește dumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumiresc (să) dumiresc dumiream dumirii dumirisem
a II-a (tu) dumirești (să) dumirești dumireai dumiriși dumiriseși
a III-a (el, ea) dumirește (să) dumirească dumirea dumiri dumirise
plural I (noi) dumirim (să) dumirim dumiream dumirirăm dumiriserăm, dumirisem*
a II-a (voi) dumiriți (să) dumiriți dumireați dumirirăți dumiriserăți, dumiriseți*
a III-a (ei, ele) dumiresc (să) dumirească dumireau dumiri dumiriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domiri domirire domirit domirind singular plural
domirește domiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domiresc (să) domiresc domiream domirii domirisem
a II-a (tu) domirești (să) domirești domireai domiriși domiriseși
a III-a (el, ea) domirește (să) domirească domirea domiri domirise
plural I (noi) domirim (să) domirim domiream domirirăm domiriserăm, domirisem*
a II-a (voi) domiriți (să) domiriți domireați domirirăți domiriserăți, domiriseți*
a III-a (ei, ele) domiresc (să) domirească domireau domiri domiriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumeri dumerire dumerit dumerind singular plural
dumerește dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumeresc (să) dumeresc dumeream dumerii dumerisem
a II-a (tu) dumerești (să) dumerești dumereai dumeriși dumeriseși
a III-a (el, ea) dumerește (să) dumerească dumerea dumeri dumerise
plural I (noi) dumerim (să) dumerim dumeream dumerirăm dumeriserăm, dumerisem*
a II-a (voi) dumeriți (să) dumeriți dumereați dumerirăți dumeriserăți, dumeriseți*
a III-a (ei, ele) dumeresc (să) dumerească dumereau dumeri dumeriseră
domeri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domiri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)