27 de definiții pentru dumiri / dumeri dumeri domiri domeri (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja.

DUMIRÍ vb. IV v. dumeri.

DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.

dumerí [At: CORESI, EV. 525 / V: ~mirí, dom~, domirí / Pzi: ~resc / Cj: 3 (îvr) să dumere / E: bg домержа] 1 vr A se lămuri în legătură cu o problemă, o situație încurcată, neclară. 2 vr (Pex) A-și da seama de ceva. 3 vt A ajuta pe cineva să înțeleagă ceva. 4 vt (Îvr) A clarifica o situație neclară, încurcată. 5 vt (Înv) A face pe cineva să cedeze Si: a îndupleca. 6 vt (Înv) A face pe cineva să primească ceva. 7 vr (Pex) A îmblânzi. 8 vr (Înv) A se îndupleca. 9 (Înv; pex) A se potoli. 10 vr (Îvr) A se hotărî. 11 vr (Îvr) A se mira. corectată

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.

A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja

A SE DUMERÍ mă ~ésc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja

domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur].

domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă

dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă

arată toate definițiile

Intrare: dumiri / dumeri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumiri
  • dumirire
  • dumirit
  • dumiritu‑
  • dumirind
  • dumirindu‑
singular plural
  • dumirește
  • dumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumiresc
(să)
  • dumiresc
  • dumiream
  • dumirii
  • dumirisem
a II-a (tu)
  • dumirești
(să)
  • dumirești
  • dumireai
  • dumiriși
  • dumiriseși
a III-a (el, ea)
  • dumirește
(să)
  • dumirească
  • dumirea
  • dumiri
  • dumirise
plural I (noi)
  • dumirim
(să)
  • dumirim
  • dumiream
  • dumirirăm
  • dumiriserăm
  • dumirisem
a II-a (voi)
  • dumiriți
(să)
  • dumiriți
  • dumireați
  • dumirirăți
  • dumiriserăți
  • dumiriseți
a III-a (ei, ele)
  • dumiresc
(să)
  • dumirească
  • dumireau
  • dumiri
  • dumiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumeri
  • dumerire
  • dumerit
  • dumeritu‑
  • dumerind
  • dumerindu‑
singular plural
  • dumerește
  • dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumeresc
(să)
  • dumeresc
  • dumeream
  • dumerii
  • dumerisem
a II-a (tu)
  • dumerești
(să)
  • dumerești
  • dumereai
  • dumeriși
  • dumeriseși
a III-a (el, ea)
  • dumerește
(să)
  • dumerească
  • dumerea
  • dumeri
  • dumerise
plural I (noi)
  • dumerim
(să)
  • dumerim
  • dumeream
  • dumerirăm
  • dumeriserăm
  • dumerisem
a II-a (voi)
  • dumeriți
(să)
  • dumeriți
  • dumereați
  • dumerirăți
  • dumeriserăți
  • dumeriseți
a III-a (ei, ele)
  • dumeresc
(să)
  • dumerească
  • dumereau
  • dumeri
  • dumeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domiri
  • domirire
  • domirit
  • domiritu‑
  • domirind
  • domirindu‑
singular plural
  • domirește
  • domiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domiresc
(să)
  • domiresc
  • domiream
  • domirii
  • domirisem
a II-a (tu)
  • domirești
(să)
  • domirești
  • domireai
  • domiriși
  • domiriseși
a III-a (el, ea)
  • domirește
(să)
  • domirească
  • domirea
  • domiri
  • domirise
plural I (noi)
  • domirim
(să)
  • domirim
  • domiream
  • domirirăm
  • domiriserăm
  • domirisem
a II-a (voi)
  • domiriți
(să)
  • domiriți
  • domireați
  • domirirăți
  • domiriserăți
  • domiriseți
a III-a (ei, ele)
  • domiresc
(să)
  • domirească
  • domireau
  • domiri
  • domiriseră
domeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumiri / dumeri dumeri domiri domeri

  • 1. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: explica pricepe antonime: nedumeri attach_file 2 exemple
    exemple
    • Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29.
      surse: DLRLC
    • Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386.
      surse: DLRLC
  • 2. regional rar A nu se putea hotărî, a nu se încumeta.
    exemple
    • De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: