2 intrări

18 definiții

duhovnicésc, ~eáscă a [At: CORESI, EV. 420/3 / Pl: ~éști / E: duhovnic + -esc] 1 a Care aparține duhovnicului (1). 2-3 a Privitor la duhovnic (1) și la activitatea lui. 4 a De duhovnic (1). 5 a (Pgn) Preoțesc. 6 a (Înv; îs) Parte ~ească Preoțime. 7 sf (Bis; nob) Învățătură sufletească. 8 a (Înv) Spiritual.

DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.

DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Al duhovnicului, privitor la duhovnic; p. gener. preoțesc. – Duhovnic + suf. -esc.

DUHOVNICÉSC, -EÁSCĂ, duhovnicești, adj. Privitor la duhovnic, de duhovnic; p. ext. de preoți, preoțesc. Doresc... să intru la teologie, adecă în vreo academie duhovnicească. CONTEMPORANUL, IV 2. ◊ Parte duhovnicească = față bisericească, preot; preoțime. Moș Nichifor... s-ar fi giurat cu giurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească, cît a trăi el. CREANGĂ, P. 110.

duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. și f. duhovnicéști

duhovnicésc adj. m., f. duhovniceáscă; pl. m. și f. duhovnicéști

DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)

DUHOVNICÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se referă la viața internă a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc

duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi duhovnicești.

duhovnicésc, -eáscă adj. De duhovnic, spiritual: sfaturĭ duhovniceștĭ.

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoțesc, (pop.) popésc. (Cinul ~.)

duhovnicí vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI.

În original, cuv. greșit tipărit: dohovnicí. - LauraGellner

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

„Livada duhovnicească” v. „Limonariu”.

Intrare: duhovnicesc
duhovnicesc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duhovnicesc duhovnicescul duhovnicească duhovniceasca
plural duhovnicești duhovniceștii duhovnicești duhovniceștile
genitiv-dativ singular duhovnicesc duhovnicescului duhovnicești duhovniceștii
plural duhovnicești duhovniceștilor duhovnicești duhovniceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: duhovnici
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duhovnici duhovnicire duhovnicit duhovnicind singular plural
duhovnicește duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duhovnicesc (să) duhovnicesc duhovniceam duhovnicii duhovnicisem
a II-a (tu) duhovnicești (să) duhovnicești duhovniceai duhovniciși duhovniciseși
a III-a (el, ea) duhovnicește (să) duhovnicească duhovnicea duhovnici duhovnicise
plural I (noi) duhovnicim (să) duhovnicim duhovniceam duhovnicirăm duhovniciserăm, duhovnicisem*
a II-a (voi) duhovniciți (să) duhovniciți duhovniceați duhovnicirăți duhovniciserăți, duhovniciseți*
a III-a (ei, ele) duhovnicesc (să) duhovnicească duhovniceau duhovnici duhovniciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)