sufletesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 12 / V: (înv) ~ețesc / Pl: ~ești / E: suflet + -esc] 1 (Înv; d. corpurile ființelor, mai ales, ale oamenilor) Care are suflet (18). 2 (Spc) Omenesc. 3 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Care aparține sufletului (34). 4 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Privitor la suflet (34). 5 (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase; îoc trupesc; d. viață, d. activități, d. însușiri, d. abstracte etc.) Psihic. 6 (Înv; pex) Religios. 7 (Înv; d. oameni, precedat de cuvinte care indică grade de rudenie) Care împărtășește aceleași concepții filozofice, religioase etc. cu altcineva. 8 (Reg; îs) Părinte ~ Naș². 9 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Care aparține sufletului (68). 10 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Privitor la suflet (68). 11 (De obicei îoc fizic; d. viață, d. însușiri, d. activități etc. ale oamenilor, d. abstracte etc.) Psihic. 12 Moral². 13 (Înv; d. oameni) Învățat. 14 (D. viață, d. însușiri, d. manifestări etc. ale oamenilor) Care constituie elementul specific al spiritualității unei colectivități umane, al unei națiuni etc. 15 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care aparține sufletului (74). 16 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Privitor la suflet (74). 17 (D. stări, senzații etc., d. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care este specific sufletului (74). 18 (Rar; d. copii) Adoptiv (1). 19 (Îvr; d. promisiuni, angajamente etc.) Care se face prin jurământ.

SUFLETESC, -EASCĂ, sufletești, adj. 1. Care ține de suflet, care aparține sufletului; moral, spiritual. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. EMINESCU, N. 36. Mintea sa părea muncită de o idee crudă care înădușea toate sufleteștele sale însușiri. ALECSANDRI, în DACIA LIT. 262. Toate aceste le privea el cu... sufletească mulțămire. DRĂGHICI, R. 28. 2. (Rar) Care trăiește; viu. Stă la pîndă... Cu ochirea-i să zărească, Vreo pradă sufletească. ALECSANDRI, P. II 33.

SUFLETESC ~ească (~ești) 1) Care ține de suflet; propriu sufletului. Stare ~ească. 2) Care ține de trăsăturile morale ale omului. Tărie ~ească. Mulțumire ~ească. [Sil. su-fle-] /suflet + suf. ~esc

sufletesc a. 1. ce ține de suflet: facultăți sufletești; 2. moral: om cu totul sufletesc PANN.

sufletésc, -eáscă adj. (d. suflet). De suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V. psihic, moral, spiritual.

suflețesc, ~ească a vz sufletesc

sufletesc (desp. su-fle-) adj. m., f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

sufletesc (su-fle-) adj. m., f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

sufletesc adj. m. (sil. -fle-), f. sufletească; pl. m. și f. sufletești

SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~ ească.) 2. v. spiritual. 3. v. psihic. 4. v. duhovnicesc. 5. adoptiv, spiritual. (Ei sunt părinții mei ~ești.)

SUFLETESC adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~.) 2. moral, spiritual, (înv.) moralic, moralicesc. (Viața ~ a unui popor.) 3. psihic, psihologic, spiritual. (Starea ~ a cuiva.) 4. bisericesc, duhovnicesc, religios, spiritual. (Păstor ~.) 5. adoptiv, spiritual. (Ei sînt părinții mei ~.)

sufletesc adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.