6 definiții pentru duhovnici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duhovnicí [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icésc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

A SE DUHOVNICÍ mă ~ésc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic

duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.

duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. erată

Intrare: duhovnici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhovnici
  • duhovnicire
  • duhovnicit
  • duhovnicitu‑
  • duhovnicind
  • duhovnicindu‑
singular plural
  • duhovnicește
  • duhovniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicesc
  • duhovniceam
  • duhovnicii
  • duhovnicisem
a II-a (tu)
  • duhovnicești
(să)
  • duhovnicești
  • duhovniceai
  • duhovniciși
  • duhovniciseși
a III-a (el, ea)
  • duhovnicește
(să)
  • duhovnicească
  • duhovnicea
  • duhovnici
  • duhovnicise
plural I (noi)
  • duhovnicim
(să)
  • duhovnicim
  • duhovniceam
  • duhovnicirăm
  • duhovniciserăm
  • duhovnicisem
a II-a (voi)
  • duhovniciți
(să)
  • duhovniciți
  • duhovniceați
  • duhovnicirăți
  • duhovniciserăți
  • duhovniciseți
a III-a (ei, ele)
  • duhovnicesc
(să)
  • duhovnicească
  • duhovniceau
  • duhovnici
  • duhovniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)