7 definiții pentru duhovnici
Explicative DEX
duhovnici [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icesc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.
DUHOVNICI (-icesc) I. ⛪ vb. tr. A lua spovedania, a spovedi: Vrînd să-și scape gîndul, în sfîrșit se duse La un popă-anume să-l duhovnicească (SPER.). II. vb. refl. A se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldărușani (CAR.) [duhovnic].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
DUHOVNICI, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE DUHOVNICI mă ~esc intranz. înv. (despre credincioși creștini) A mărturisi unui duhovnic păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. /Din duhovnic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
DUHOVNICI vb. v. mărturisi, spovedi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
duhovnici vb. v. MĂRTURISI. SPOVEDI. erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
duhovnici, duhovnicescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.