preoțesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 145 / P: pre-o~ / V: (rar) ~otesc, (înv) preutesc, preuț~ / Pl: ~ești / E: preot + -esc] 1 Care aparține preotului (1) Si: (Bis) păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstornicesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 2 Care se referă la preot (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 3 De preot (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 4 Specific preotului (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic. 5 Format din preoți (1) Si: păstoresc, (pfm) popesc, (înv) pastoral, păstoricesc, prezbiterial, (îvr) păstornic.

PREOȚESC, -EASCĂ, preoțești, adj. De preot; popesc. Tare se mai temea [moș Nichifor] să nu cadă sub blăstămul preoțesc. CREANGĂ, P. 110.

PREOȚESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; popesc; păstoresc. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~esc

preoțesc a. ce ține de preot: veșminte preoțești.

preotesc, ~ească a vz preoțesc

preutesc, ~ească a vz preoțesc

preuțesc, ~ească a vz preoțesc

1) preuțésc, -eáscă adj. (d. preut). Mold. De preut: haĭnele preuțeștĭ se numesc „veșminte”. – În vest preo-. V. popesc 1.

preoțesc (desp. pre-o-) adj. m., f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

preoțesc (pre-o-) adj. m., f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

preoțesc adj. m. (sil. pre-o-), f. preoțească; pl. m. și f. preoțești

PREOȚESC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) păstoresc, sacerdotal. (A îmbrăcat haina ~ească.) 2. v. duhovnicesc. 3. v. clerical.

PREOȚESC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăcat haina ~.) 2. duhovnicesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.) 3. clerical, ecleziastic, (pop.) popesc. (Adunare ~.)