DRAGOMAN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános.

dragoman sm [At: MARDARIE, L. 210 / V: ~gum~, (înv) drăg~, drâg~ / Pl: ~i / E: ngr δραγοмανος, δραγυмανυς] 1 (În Evul Mediu; în țările române) Funcționar atașat pe lângă un minister, consulat, ambasadă etc. 2 (Ist) Interpret oficial folosit în trecut în țările din Orient. 3 (Îs) Mare ~ Dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. 4-6 (Ist) Funcția de dragoman (1-3). 7-9 (Ist) Titlul de dragoman (1-3). 10 (Îvr) Ghid. 11 (Îrg) Mijlocitor. 12 (Înv) Șef. 13 (Înv) Supraveghetor. 14 (Înv) Conducător al unui grup de muncitori forestieri, având funcția de intermediar între aceștia și proprietar. 15 (Plu; înv; îs) ~ de linie Persoană care controla linia apei, observa eventualele obstacole și coordona operațiunile de eliberare a rutei, hotărând totodată momentul de plecare. 16 (Reg) Stăpân al stânei Si: stânaș.

DRAGOMAN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános.

DRAGOMAN, dragomani, s. m. (Învechit) 1. (În vechiul imperiu otoman și în alte țări din Orient) Translator oficial, tălmaci, traducător, interpret. Împărăția [turcească] le arăta [grecilor] a sa bunăvoință și a sa încredere... întrebuințîndu-i ca slujbași ai bisericii, ca soli, ca vameși, ca dragomani și chiar uneori ca cîrmuitori de ținuturi. ODOBESCU, S. A. 127. Fiu al unui zidar dintr-o insulă a Arhipelagului, Mavrogheni intră mai întîi slugă la Assan bei capudan-pașa, apoi ajunse dragomanul lui. BĂLCESCU, O. I 86. 2. Vătaf, supraveghetor: a) (în porturi) Să plece imediat la fața locului dragomanul de la căpitănie și să facă din nou controlul poștelor. BART, E. 295. Pe chei marfa era așezată în regulă. Ochiul încruntat al dragomanului pîndea orice mișcare. DUNĂREANU, N. 13; b) (la plutărit) Dragoman de schelă.

DRAGOMAN ~i m. înv. (în Orient) Persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină. /<ngr. dragomános, dragumános

dragoman m. tâlmaciu oficial. [It. DRAGOMANO, printr’un intermediar grec modern].

dragomán m. (ngr. dragumános, d. ar. tarğuman și turğuman, interpret, d. tarğama, a traduce, care vine d. haldaicu targem, trecut la Jidanĭ supt forma targum, traducea haldaică a bibliiĭ, apoĭ la Arabĭ. D. ar. vine turc. terğeman, terğiman și terğüman. D. ngr. vine it. dragomanno, de unde fr. drogman, drogoman și dragoman; d. ar. vine it. turcimanno, sp. trujaman, fr. trucheman). Interpret, traducător, maĭ ales în Orient, la pa consulate ș.a. Est. Șef de plutașĭ. – Se zicea și terdiman, tergiman și (cu fonetizm ngr.) terziman.

dragomăneasă sf [At: C. GANE, TR. V. 160 / Pl: ~ese / E: dragoman + -easă] (Îrg) Soție de dragoman (11).

draguman sm vz dragoman

drăgoman sm vz dragoman

drâgoman sm vz dragoman

dragoman s. m., pl. dragomani

dragoman s. m., pl. dragomani

dragoman s. m., pl. dragomani

dragoman (dragomani), s. m. – Tălmaci, traducător, interpret. – Mr. draguman. Ngr. δραγουμάνος (Tiktin; Scriban), din tc. terceman, și acesta din arab. tardžumîn. Din ngr. provine și it. dragomanno, alb., bg. dragoman, și din arab. fr. truchement, sp. trujamán. Din tc. provine rom. tergiman (var. terziman), s. m. (interpret). – Der. dragomanlîc, s. n. (meseria de interpret).

Drăgna f. Drăgn/eiu, -oiu, Drăgo/ciul, -iaș, icea, -man v. Drag IV 12, III 2, 5b.

DRAGOMAN s. v. interpret, tălmaci, traducător, translator.

DRAGOMAN s. (IST.) (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)

dragoman s. v. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR.

DRAGOMAN s. (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)

DRAGOMAN.s. m. (Mold., ȚR, Trans. SV) Tălmaci. A: Căutară dragoman. A 1756, 12^r. Pe unii i-au cumpărat dragomanul. IM 1754,. 77^r; cf. M. COSTIN; AETHIOPICA. B: Prelogčii. Drăgoman. MARDARIE, 210. Dragomanul și cu boiarii rumânești. IM 1730, 109^r; cf. A 1734, 18^r. C: Căutară dragoman. A SEC. XVIII², 22^v. Etimologie: ngr. dragomános. Cf. t e r g i m a n.

dragomán, dragomani, s.m. (înv.) Conducătorul unei lucrări forestiere. – Din ngr. dragománus, dragumánus „tălmaci” (Tiktin, Scriban, DEX, MDA). ■ Posibil cu sensul inițial de „interpret, traducător”, deoarece lucrările forestiere industriale erau coordonate de meșteri străini (de regulă, austrieci).

dragoman, dragomani, s.m. – (arh.) Conducătorul unei lucrări forestiere (Gh. Pop, 1971). Posibil cu sensul inițial de „interpret, traducător”, deoarece lucrările forestiere industriale erau coordonate de meșteri străini (de regulă, austrieci). – Din ngr. dragománus, dragumánus „tălmaci” < arab. tarğuman < targama „a traduce” (Tiktin, Scriban, DEX, MDA).

dragoman, -i, s.m. – Conducătorul unei lucrări forestiere (Gh. Pop 1971). Posibil, în trecut, cu sensul inițial de „interpret, traducător”, deoarece lucrările forestiere industriale erau coordonate de meșteri austrieci. – Din ngr. dragomanus „tălmaci”.