2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dragomán sm [At: MARDARIE, L. 210 / V: ~gum~, (înv) drăg~, drâg~ / Pl: ~i / E: ngr δραγοмανος, δραγυмανυς] 1 (În Evul Mediu; în țările române) Funcționar atașat pe lângă un minister, consulat, ambasadă etc. 2 (Ist) Interpret oficial folosit în trecut în țările din Orient. 3 (Îs) Mare ~ Dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. 4-6 (Ist) Funcția de dragoman (1-3). 7-9 (Ist) Titlul de dragoman (1-3). 10 (Îvr) Ghid. 11 (Îrg) Mijlocitor. 12 (Înv) Șef. 13 (Înv) Supraveghetor. 14 (Înv) Conducător al unui grup de muncitori forestieri, având funcția de intermediar între aceștia și proprietar. 15 (Plu; înv; îs) ~ de linie Persoană care controla linia apei, observa eventualele obstacole și coordona operațiunile de eliberare a rutei, hotărând totodată momentul de plecare. 16 (Reg) Stăpân al stânei Si: stânaș.

DRAGOMÁN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános.

DRAGOMÁN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános.

DRAGOMÁN, dragomani, s. m. (Învechit) 1. (În vechiul imperiu otoman și în alte țări din Orient) Translator oficial, tălmaci, traducător, interpret. Împărăția [turcească] le arăta [grecilor] a sa bunăvoință și a sa încredere... întrebuințîndu-i ca slujbași ai bisericii, ca soli, ca vameși, ca dragomani și chiar uneori ca cîrmuitori de ținuturi. ODOBESCU, S. A. 127. Fiu al unui zidar dintr-o insulă a Arhipelagului, Mavrogheni intră mai întîi slugă la Assan bei capudan-pașa, apoi ajunse dragomanul lui. BĂLCESCU, O. I 86. 2. Vătaf, supraveghetor: a) (în porturi) Să plece imediat la fața locului dragomanul de la căpitănie și să facă din nou controlul poștelor. BART, E. 295. Pe chei marfa era așezată în regulă. Ochiul încruntat al dragomanului pîndea orice mișcare. DUNĂREANU, N. 13; b) (la plutărit) Dragoman de schelă.

dragomán s. m., pl. dragománi

dragomán s. m., pl. dragománi

DRAGOMÁN s. (IST.) (înv.) tergiman. (~ la Curtea otomană.)

DRAGOMÁN s. v. interpret, tălmaci, traducător, translator.

dragomán (dragománi), s. m. – Tălmaci, traducător, interpret. – Mr. draguman. Ngr. δραγουμάνος (Tiktin; Scriban), din tc. terceman, și acesta din arab. tardžumân. Din ngr. provine și it. dragomanno, alb., bg. dragoman, și din arab. fr. truchement, sp. trujamán. Din tc. provine rom. tergiman (var. terziman), s. m. (interpret). – Der. dragomanlîc, s. n. (meseria de interpret).

DRAGOMÁN ~i m. înv. (în Orient) Persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină. /<ngr. dragomános, dragumános

dragoman m. tâlmaciu oficial. [It. DRAGOMANO, printr'un intermediar grec modern].

dragomán m. (ngr. dragumános, d. ar. tarğuman și turğuman, interpret, d. tarğama, a traduce, care vine d. haldaicu targem, trecut la Jidanĭ supt forma targum, traducea haldaică a bibliiĭ, apoĭ la Arabĭ. D. ar. vine turc. terğeman, terğiman și terğüman. D. ngr. vine it. dragomanno, de unde fr. drogman, drogoman și dragoman; d. ar. vine it. turcimanno, sp. trujaman, fr. trucheman). Interpret, traducător, maĭ ales în Orient, la pa consulate ș.a. Est. Șef de plutașĭ. – Se zicea și terdiman, tergiman și (cu fonetizm ngr.) terziman.

dragomăneásă sf [At: C. GANE, TR. V. 160 / Pl: ~ése / E: dragoman + -easă] (Îrg) Soție de dragoman (11).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DRAGOMÁN s. (înv.) tergimán. (~ la Curtea otomană.)

dragomán s. v. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR.

dragomán, dragomani, s.m. – (arh.) Conducătorul unei lucrări forestiere (Gh. Pop, 1971). Posibil cu sensul inițial de „interpret, traducător”, deoarece lucrările forestiere industriale erau coordonate de meșteri străini (de regulă, austrieci). – Din ngr. dragománus, dragumánus „tălmaci” < arab. tarğuman < targama „a traduce” (Tiktin, Scriban, DEX, MDA).

dragomán, -i, s.m. – Conducătorul unei lucrări forestiere (Gh. Pop 1971). Posibil, în trecut, cu sensul inițial de „interpret, traducător„, deoarece lucrările forestiere industriale erau coordonate de meșteri austrieci. – Din ngr. dragomanus „tălmaci”.

Intrare: dragoman
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragoman dragomanul
plural dragomani dragomanii
genitiv-dativ singular dragoman dragomanului
plural dragomani dragomanilor
vocativ singular
plural
draguman
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drăgoman
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
drâgoman
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Drăgoman
Drăgoman