dragoman sm [At: MARDARIE, L. 210 / V: ~gum~, (înv) drăg~, drâg~ / Pl: ~i / E: ngr δραγοмανος, δραγυмανυς] 1 (În Evul Mediu; în țările române) Funcționar atașat pe lângă un minister, consulat, ambasadă etc. 2 (Ist) Interpret oficial folosit în trecut în țările din Orient. 3 (Îs) Mare ~ Dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice ale țării cu statele europene. 4-6 (Ist) Funcția de dragoman (1-3). 7-9 (Ist) Titlul de dragoman (1-3). 10 (Îvr) Ghid. 11 (Îrg) Mijlocitor. 12 (Înv) Șef. 13 (Înv) Supraveghetor. 14 (Înv) Conducător al unui grup de muncitori forestieri, având funcția de intermediar între aceștia și proprietar. 15 (Plu; înv; îs) ~ de linie Persoană care controla linia apei, observa eventualele obstacole și coordona operațiunile de eliberare a rutei, hotărând totodată momentul de plecare. 16 (Reg) Stăpân al stânei Si: stânaș.