8 definiții pentru „dizertație”   declinări

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s.f. v. disertație.

DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere științifică asupra unei probleme. ♦ Spec. Lucrare științifică susținută în public de autor, pentru dobândirea unui grad științific. [Var.: dizertáție s. f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertațiia.

DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere în care se tratează în mod științific și amănunțit o problemă. Mihai se sili să asculte această vertiginoasă și perfidă disertație de geografie, istorie și folclor. C. PETRESCU, Î. I 7. În anul 1835 o disertație asupra robiei s-a trimis cenzorului. BOLLIAC, O. 55. ♦ Lucrare științifică susținută public de autor pentru dobîndirea unui grad științific. Disertație de candidat. Disertație de doctor. ♦ Temă dezvoltată de un elev asupra unui subiect dat (la școală). – Variantă: dizertáție (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 4/3) s. f.

disertați(un)e f. discurs sau scriere metodică despre o chestiune oarecare.

* disertațiúne f. (lat. dis-sertátio, -ónis. V. disertez). Discurs orĭ scriere metodică despre o chestiune oarecare. – Și áție. Fals. diz-.