DISERTAȚIE, disertații, s. f. Expunere în care se tratează în mod științific și amănunțit o problemă. Mihai se sili să asculte această vertiginoasă și perfidă disertație de geografie, istorie și folclor. C. PETRESCU, Î. I 7. În anul 1835 o disertație asupra robiei s-a trimis cenzorului. BOLLIAC, O. 55. ♦ Lucrare științifică susținută public de autor pentru dobîndirea unui grad științific. Disertație de candidat. Disertație de doctor. ♦ Temă dezvoltată de un elev asupra unui subiect dat (la școală). – Variantă: dizertație (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 4/3) s. f.