2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. și refl. (Numai la prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din lat. dividere.

DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. și refl. (Numai la prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din lat. dividere.

divíde vtr [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 73/1 / V: ~dá, devi~ / Pzi: divíd, (înv) ~dă / E: lat dividere] 1-2 A (se) grupa în mai multe părți, categorii, clase etc. Si: (înv) a (se) dividirui (1-2), a (se) diviza (1-2), a (se) împărți, (rar) a (se) osebi. 3-4 (Mat; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr.

DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. (Se întrebuințează numai la prezent) A diviza.

DIVÍDE vb. III. tr., refl. A (se) împărți, a (se) diviza. [P.i. divíd. / < lat., it. dividere].

DIVÍDE vb. tr., refl. a (se) împărți, a (se) fragmenta, a (se) diviza. (< lat. dividere)

A DIVÍDE divíd tranz. A face să se dividă. /<lat. dividere

A SE DIVÍDE pers. 3 se divíde intranz. (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se diviza. /<lat. dividere

divide v. 1. a împărți: a divide o moștenire; 2. a face o diviziune: a divide 6 prin 2.

divid, a divide V. divizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute, ger., part.)

divíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVÍDERE s. v. împărțire.

DIVIDERE s. divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)

DIVÍDE vb. 1. v. împărți. 2. v. descompune.

DIVIDE vb. 1. a despărți, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (A ~ un întreg în patru sferturi.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

divíde (divíd, -ís), vb. – A împărți, a diviza. Lat. dividere (sec. XIX). Mai puțin folosit decît dubletul diviza, vb., din fr. diviser.Der. dividend, s. n., din fr. dividende, germ. Dividenden; indivis, adj.; divizibil, adj.; indivizibil, adj.; divizibilitate, s. f.; divizi(un)e, s. f.; divizionar, adj.; divizor, s. n.; subdivizi(un)e, s. f., din fr.

Intrare: dividere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dividere
  • dividerea
plural
  • divideri
  • dividerile
genitiv-dativ singular
  • divideri
  • dividerii
plural
  • divideri
  • dividerilor
vocativ singular
plural
Intrare: divide
verb (V662)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divide
  • dividere
  • divizând
  • divizându‑
singular plural
  • divide
  • divideți
  • divideți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divid
(să)
  • divid
  • divideam
a II-a (tu)
  • divizi
(să)
  • divizi
  • divideai
a III-a (el, ea)
  • divide
(să)
  • divi
  • dividea
plural I (noi)
  • dividem
(să)
  • dividem
  • divideam
a II-a (voi)
  • divideți
(să)
  • divideți
  • divideați
a III-a (ei, ele)
  • divid
(să)
  • divi
  • divideau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dividere

divide

etimologie: