opțiuni
  • info

8 definiții pentru îmbucătățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți.

ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți.

îmbucătățire sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 126, 13/5 / Pl: ~ri / E: îmbucătăți] Tăiere a ceva în bucăți Si: fragmentare.

ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți; fig. destrămare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri

îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri

îmbucătățire s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUCĂTĂȚIRE s. v. împărțire.

ÎMBUCĂTĂȚIRE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)

Intrare: îmbucătățire
îmbucătățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucătățire
  • ‑mbucătățire
  • îmbucătățirea
  • ‑mbucătățirea
plural
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirile
  • ‑mbucătățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirii
  • ‑mbucătățirii
plural
  • îmbucătățiri
  • ‑mbucătățiri
  • îmbucătățirilor
  • ‑mbucătățirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbucătățire, îmbucătățirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbucătăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.