10 definiții pentru fragmentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRAGMENTARE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.
FRAGMENTARE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fragmentare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 345 / Pl: ~tări / E: fragmenta] Împărțire în bucăți Si: fragmentație, îmbucătățire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRAGMENTARE s. f. Acțiunea de a fragmenta; împărțire în bucăți, îmbucătățire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRAGMENTARE s.f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; fragmentație. [< fragmenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fragmentare s. f., g.-d. art. fragmentării; pl. fragmentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FRAGMENTARE s. v. împărțire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FRAGMENTARE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FRAGMENTARE s. f. (< fragmenta < fr. fragmenter): delimitare a propoziției în părți de propoziție sau în GN și GV (v. grup nominal și grup verbal).
- sursa: DTL (1998)
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fragmentare, fragmentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: fragmentație îmbucătățire împărțire
etimologie:
- fragmenta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.