2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

distinge [At: HELIADE, O. I, 360 / V: (înv) destengui, (înv) des~, (îvr) ~nga / Pzi: disting / E: fr distinguer, lat distingere] 1-2 vtr A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice Si: (îvp) a (se) osebi. 3 vt A deosebi cu ajutorul simțurilor Si: a desluși. 4 vt A băga de seamă Si: a observa. 5 vt A vedea clar, limpede, lămurit. 6 vr A se evidenția (prin calități, merite, realizări deosebite etc.) Si: (îvr) a se distengherisi. 7 vt A constitui nota specifică (a cuiva sau ceva) Si: a caracteriza. 8 vt A acorda cuiva o distincție (4) pentru merite, calități deosebite etc.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. A deosebi un lucru de altul, grație însușirilor diferite pe care le posedă fiecare dintre ele; a deosebi. A distinge binele de rău.Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. ◊ Refl. pas. Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. 2. Refl. A se remarca, a se evidenția (printr-o însușire caracteristică). Copilul s-a distins prin bună-purtare.Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu. Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. 3. Tranz. A vedea lămurit, precis; a desluși. Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. Zamfirescu, M. D. I 253. Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. ♦ A observa. Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. – Forme gramaticale: perf. s. distinsei; part. distins.

DISTINGE vb. III. 1. tr. A deosebi un lucru de altul. ♦ A vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. refl. A ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. 3. tr. A acorda cuiva o distincție, un premiu. [P.i. disting, perf. s. -insei, part. -ins. / < fr. distinguer, it. distinguere, lat. distinguere].

DISTINGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere)

A SE DISTINGE mă disting intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenția; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere

A DISTINGE disting tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluși; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere

distinge a. 1. a deosebi cu simțurile, cu mintea: a distinge binele de rău; 2. a stabili o diferență: a distinge timpurile; 3. a ridica mai presus de ceilalți: virtutea și meritul disting pe oameni; 4. a se face cunoscut.

DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

descinge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deoci~, daoci~, ~sti~, dești~, deșchin~ / Pzi: descing / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).

DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. ◊ Refl. (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.

A DESCINGE descing tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere

descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].

descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.

* distíng, stíns, a -stínge v. tr. (lat. distinguere. V. sting). Discern, deosebesc. Divid, separ, stabilesc diferența: a distinge timpu, locu, etatea. Caracterizez, deosebesc: rațiunea îl distinge pe om. Acord o distincțiune, daŭ atențiune: profesoru l-a distins pe acest elev. V. refl. Mă semnalez, ĭes din relief: acest regiment s’a distind pin vitejie. – Vechĭ (Dos.) a destinge.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 3 sg. distinge; conj. prez. 1 sg. să disting, 3 să distingă; ger. distingând; part. distins

distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem, imperf. 3 sg. distingea; ger. distingând; part. distins

distinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem; part. distins

descinge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, 3 sg. descinge, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm, m.m.c.p. 1 pl. descinseserăm; conj. prez. 1 sg. să descing, 3 să descingă; ger. descingând; part. descins

descinge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, 1 pl. descingem, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm; conj. prez. 3 descingă; ger. descingând; part. descins

descinge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descingă; ger. descingând; part. descins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.

DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 3. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile) 4. a se deosebi, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)

A (se) descinge ≠ a (se) încinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

distinge (disting, distins), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

descinge, descing, vb. tranz. – A desface: „Da’ din brâu mă pot descinge, / Cu doru nu pot învinge” (Papahagi, 1925: 207). – Lat. discingere (DEX, MDA); din des- + (în)cinge „a lega” (< lat. incendere) (Scriban, Șăineanu).

Intrare: distinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distinge
  • distingere
  • distins
  • distinsu‑
  • distingând
  • distingându‑
singular plural
  • distinge
  • distingeți
  • distingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disting
(să)
  • disting
  • distingeam
  • distinsei
  • distinsesem
a II-a (tu)
  • distingi
(să)
  • distingi
  • distingeai
  • distinseși
  • distinseseși
a III-a (el, ea)
  • distinge
(să)
  • distingă
  • distingea
  • distinse
  • distinsese
plural I (noi)
  • distingem
(să)
  • distingem
  • distingeam
  • distinserăm
  • distinseserăm
  • distinsesem
a II-a (voi)
  • distingeți
(să)
  • distingeți
  • distingeați
  • distinserăți
  • distinseserăți
  • distinseseți
a III-a (ei, ele)
  • disting
(să)
  • distingă
  • distingeau
  • distinseră
  • distinseseră
destengui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distinga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
destinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: descinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descinge
  • descingere
  • descins
  • descinsu‑
  • descingând
  • descingându‑
singular plural
  • descinge
  • descingeți
  • descingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descing
(să)
  • descing
  • descingeam
  • descinsei
  • descinsesem
a II-a (tu)
  • descingi
(să)
  • descingi
  • descingeai
  • descinseși
  • descinseseși
a III-a (el, ea)
  • descinge
(să)
  • descingă
  • descingea
  • descinse
  • descinsese
plural I (noi)
  • descingem
(să)
  • descingem
  • descingeam
  • descinserăm
  • descinseserăm
  • descinsesem
a II-a (voi)
  • descingeți
(să)
  • descingeți
  • descingeați
  • descinserăți
  • descinseserăți
  • descinseseți
a III-a (ei, ele)
  • descing
(să)
  • descingă
  • descingeau
  • descinseră
  • descinseseră
desșinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disținge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
discinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dicinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșcinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșchinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distinge, distingverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deosebi antonime: asemăna
    • format_quote A distinge binele de rău. DLRLC
    • format_quote Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
  • 2. reflexiv A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Copilul s-a distins prin bună-purtare. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. DLRLC
  • 3. tranzitiv A vedea limpede, lămurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. DLRLC
    • format_quote În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. DLRLC
    • format_quote Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. DLRLC
    • format_quote Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. DLRLC
etimologie:

descinge, descingverb

  • 1. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. DLRLC
    • format_quote Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
    • format_quote Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. DLRLC
    • 1.1. reflexiv Subiectul este cingătoarea. DLRLC
      • format_quote I s-a descins centura. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.