2 intrări
41 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distinge [At: HELIADE, O. I, 360 / V: (înv) destengui, (înv) des~, (îvr) ~nga / Pzi: disting / E: fr distinguer, lat distingere] 1-2 vtr A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice Si: (îvp) a (se) osebi. 3 vt A deosebi cu ajutorul simțurilor Si: a desluși. 4 vt A băga de seamă Si: a observa. 5 vt A vedea clar, limpede, lămurit. 6 vr A se evidenția (prin calități, merite, realizări deosebite etc.) Si: (îvr) a se distengherisi. 7 vt A constitui nota specifică (a cuiva sau ceva) Si: a caracteriza. 8 vt A acorda cuiva o distincție (4) pentru merite, calități deosebite etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. A deosebi un lucru de altul, grație însușirilor diferite pe care le posedă fiecare dintre ele; a deosebi. A distinge binele de rău. ▭ Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. ◊ Refl. pas. Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. 2. Refl. A se remarca, a se evidenția (printr-o însușire caracteristică). Copilul s-a distins prin bună-purtare. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu. Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. 3. Tranz. A vedea lămurit, precis; a desluși. Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. Zamfirescu, M. D. I 253. Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. ♦ A observa. Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. – Forme gramaticale: perf. s. distinsei; part. distins.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE vb. III. 1. tr. A deosebi un lucru de altul. ♦ A vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. refl. A ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. 3. tr. A acorda cuiva o distincție, un premiu. [P.i. disting, perf. s. -insei, part. -ins. / < fr. distinguer, it. distinguere, lat. distinguere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DISTINGE mă disting intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenția; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DISTINGE disting tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluși; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distinge a. 1. a deosebi cu simțurile, cu mintea: a distinge binele de rău; 2. a stabili o diferență: a distinge timpurile; 3. a ridica mai presus de ceilalți: virtutea și meritul disting pe oameni; 4. a se face cunoscut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descinge1 vtr [At: VARLAAM, C. 432 / V: (pop) das~, deoci~, daoci~, ~sti~, dești~, deșchin~ / Pzi: descing / E: ml discingere] 1-2 A (se) desface și a îndepărta un brâu sau un alt obiect cu care este strânsă talia Si: (îvr) a (se) descinga (1-2). 3-4 (Înv) A(-și) pierde cinstea (sau rangul boieresc, libertatea) Si: (îvr) a (se) descinga (3-4). 5-6 A(-și) îndepărta armele prinse la cingătoare Si: a (se) dezarma, (îvr) a (se) descinga (5-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desșinge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destengui v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destinge2 v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destinge1 v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșchinge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșcinge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dicinge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discinge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distinga v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disținge v vz descinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCINGE, descing, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte servind drept cingătoare) A dezlega, a desface, a scoate. Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. ◊ Refl. (Subiectul este cingătoarea) Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și scoate brîul sau cingătoarea. Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCINGE descing tranz. 1) (cingători, brâie, curele) A desface, eliberând mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul lor) A elibera de o cingătoare, de un brâu sau de o curea. /<lat. discingere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descíng, -cíns, a -cínge v. tr. (d. în-cing). Scot cingătoarea. V. refl. Îmi scot cingătoarea de pe mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
destíng V. disting.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* distíng, stíns, a -stínge v. tr. (lat. distinguere. V. sting). Discern, deosebesc. Divid, separ, stabilesc diferența: a distinge timpu, locu, etatea. Caracterizez, deosebesc: rațiunea îl distinge pe om. Acord o distincțiune, daŭ atențiune: profesoru l-a distins pe acest elev. V. refl. Mă semnalez, ĭes din relief: acest regiment s’a distind pin vitejie. – Vechĭ (Dos.) a destinge.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 3 sg. distinge; conj. prez. 1 sg. să disting, 3 să distingă; ger. distingând; part. distins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem, imperf. 3 sg. distingea; ger. distingând; part. distins
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem; part. distins
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descinge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, 3 sg. descinge, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm, m.m.c.p. 1 pl. descinseserăm; conj. prez. 1 sg. să descing, 3 să descingă; ger. descingând; part. descins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descinge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, 1 pl. descingem, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm; conj. prez. 3 să descingă; ger. descingând; part. descins
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descinge (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descing, perf. s. 1 sg. descinsei, 1 pl. descinserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descingă; ger. descingând; part. descins
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descinge (pr. sci)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
descing, -cingă 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 3. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile) 4. a se deosebi, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se distinge ≠ a se asemăna
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) descinge ≠ a (se) încinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A descinge ≠ a încinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
distinge (disting, distins), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
descinge, descing, vb. tranz. – A desface: „Da’ din brâu mă pot descinge, / Cu doru nu pot învinge” (Papahagi, 1925: 207). – Lat. discingere (DEX, MDA); din des- + (în)cinge „a lega” (< lat. incendere) (Scriban, Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distinge, distingverb
- 1. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A distinge binele de rău. DLRLC
- Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. DLRLC
- Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
-
- 2. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Copilul s-a distins prin bună-purtare. DLRLC
- 2.1. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. DLRLC
-
-
-
- Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. DLRLC
- În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. DLRLC
- Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. DLRLC
- Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. DLRLC
-
etimologie:
- distinguer DEX '09 DEX '98 DN
- distinguere DEX '09 DEX '98 DN
descinge, descingverb
- 1. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vai, brîul meu! Gemea copila... Făt-Frumos descinsu-mi-l-a. COȘBUC, P. I 125. DLRLC
- Descinge brîul de pe lîngă sine și... împrejură [lemnele], legîndu-le frumușel. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
- Voinicul cum auzea... De brîu se descingea Și mîna c-o-nfășura. ȘEZ. III 65. DLRLC
- 1.1. Subiectul este cingătoarea. DLRLC
- I s-a descins centura. DEX '09 DEX '98
- Iar băiatul cam slăbea, Brîul i se descingea. ALECSANDRI, P. P. 25. DLRLC
-
-
etimologie:
- discingere DEX '09 DEX '98