2 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPERÁT, -Ă, disperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la disperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare. 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: desperát, -ă adj.] – V. dispera.

DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.

DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.

DISPERÁT, -Ă Adj. elem. desperat.

DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez.Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata

desperá [At: KOGĂLNICEANU, S. 215 / V: dis~ / Pzi: ~pér și (îrg) ~réz / E: lat desperare] 1-2 vi A pierde orice speranță (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: a se descuraja, a deznădăjdui. 3-4 vt A face pe cineva să despere (1-2). 5-6 vtr A (se) exaspera.

desperat2, ~ă [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 173 / V: dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: despera] 1-4 smf, a (Persoană) care și-a pierdut orice speranță în (rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: deznădăjduit. 5-8 smf, a (Persoană) care a fost adusă la desperare (1-2). 9-10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare (7-8). 11-12 a (D. manifestări ale oamenilor) Care este cauzat de desperare (7-8). 13-14 a (D. situații) Care este fără soluție și provoacă desperare (7-8).

desperat1 sn [At: MDA ms / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despera] 1-6 Desparare (1-6).

DESPERÁ, despér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: desperez.Var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Ediția mai nouă (DEX ’09) menționează dispera ca formă principală și despera ca variantă. — cata

DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperát, -ă adj.] – V. despera.

DISPERÁ vb. I v. despera.

DESPERÁ, despér și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: disperá vb. I.

DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. (Și în forma disperat) 1. (Despre oameni, fig. despre animale) Ajuns la desperare; deznădăjduit, exasperat. Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75. Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266. A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20. Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158. ◊ (Substantivat) Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271. Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. 2. (Despre manifestări sau atitudini ale ființelor) Care exprimă, care dovedește desperare, deznădejde. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50. S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat:Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57. Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos. Situație desperată. – Variantă: disperát,-ă adj.

DESPERÁ vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i. despér și (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].

DESPERÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare. 2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var. disperat, -ă adj. / cf. lat. desperatus, it. disperato, fr. désespéré].

arată toate definițiile

Intrare: disperat
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disperat
  • disperatul
  • disperatu‑
  • dispera
  • disperata
plural
  • disperați
  • disperații
  • disperate
  • disperatele
genitiv-dativ singular
  • disperat
  • disperatului
  • disperate
  • disperatei
plural
  • disperați
  • disperaților
  • disperate
  • disperatelor
vocativ singular
  • disperatule
  • disperate
  • dispera
  • disperato
plural
  • disperaților
  • disperatelor
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desperat
  • desperatul
  • desperatu‑
  • despera
  • desperata
plural
  • desperați
  • desperații
  • desperate
  • desperatele
genitiv-dativ singular
  • desperat
  • desperatului
  • desperate
  • desperatei
plural
  • desperați
  • desperaților
  • desperate
  • desperatelor
vocativ singular
  • desperatule
  • desperate
  • despera
  • desperato
plural
  • desperaților
  • desperatelor
Intrare: dispera
dispera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: dis-pe-ra, di-spe-ra info
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • dispe
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disper
(să)
  • disper
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperi
(să)
  • disperi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
dispera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • disperea
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disperez
(să)
  • disperez
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperezi
(să)
  • disperezi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
despera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
singular plural
  • despe
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desper
(să)
  • desper
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperi
(să)
  • desperi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • despe
(să)
  • despere
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
(să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
(să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • despe
(să)
  • despere
  • desperau
  • despera
  • desperaseră
despera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
singular plural
  • desperea
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desperez
(să)
  • desperez
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperezi
(să)
  • desperezi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • desperea
(să)
  • despereze
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
(să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
(să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • desperea
(să)
  • despereze
  • desperau
  • despera
  • desperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disperat desperat

  • 1. adesea substantivat Ajuns la disperare.
    exemple
    • Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75.
      surse: DLRLC
    • Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266.
      surse: DLRLC
    • A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158.
      surse: DLRLC
    • Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271.
      surse: DLRLC
    • Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50.
      surse: DLRLC
    • S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat: – Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57.
      surse: DLRLC
    • Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62.
      surse: DLRLC
  • 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: grav periculos attach_file un exemplu
    exemple
    • Situație disperată.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dispera
    surse: DEX '09

dispera despera

  • 1. intranzitiv A-și pierde orice speranță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deznădăjdui antonime: spera attach_file 2 exemple
    exemple
    • Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A face pe cineva să-și piardă răbdarea.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: exaspera attach_file un exemplu
    exemple
    • Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210.
      surse: DLRLC

etimologie: