2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

disimulare sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~lări / E: disimula] 1 Disimulație. 2 Camuflare. 3 (Med) Ascundere a unei boli, infirmități, obsesii, a unor simptome sau urme de violență, în scopul sustragerii de la tratament obligatoriu, pentru obținerea unui certificat medical.

DISIMULÁRE s.f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulație. [< disimula].

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

disimulá [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~léz, (înv) disímul / E: fr dissimuler, lat dissimulare] 1 vt (C.i. părți ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi, a masca. 2-3 vt A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații (dându-i aparențe înșelătoare) Si: a masca. 4 vr (Îvr; d. electricitate) A se anula.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].

DISIMULÁ vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.

* disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disimuláre (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulắrii; pl. disimulắri

disimulá (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimuleáză

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

DISIMULARE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

arată toate definițiile

Intrare: disimulare
disimulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimulare
  • disimularea
plural
  • disimulări
  • disimulările
genitiv-dativ singular
  • disimulări
  • disimulării
plural
  • disimulări
  • disimulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disimula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimula
  • disimulare
  • disimulat
  • disimulatu‑
  • disimulând
  • disimulându‑
singular plural
  • disimulea
  • disimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disimulez
(să)
  • disimulez
  • disimulam
  • disimulai
  • disimulasem
a II-a (tu)
  • disimulezi
(să)
  • disimulezi
  • disimulai
  • disimulași
  • disimulaseși
a III-a (el, ea)
  • disimulea
(să)
  • disimuleze
  • disimula
  • disimulă
  • disimulase
plural I (noi)
  • disimulăm
(să)
  • disimulăm
  • disimulam
  • disimularăm
  • disimulaserăm
  • disimulasem
a II-a (voi)
  • disimulați
(să)
  • disimulați
  • disimulați
  • disimularăți
  • disimulaserăți
  • disimulaseți
a III-a (ei, ele)
  • disimulea
(să)
  • disimuleze
  • disimulau
  • disimula
  • disimulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disimulare

etimologie:

  • vezi disimula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

disimula

  • 1. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ascunde camufla masca attach_file un exemplu
    exemple
    • Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.
      surse: DLRLC

etimologie: