2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

disimuláre sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~lắri / E: disimula] 1 Disimulație. 2 Camuflare. 3 (Med) Ascundere a unei boli, infirmități, obsesii, a unor simptome sau urme de violență, în scopul sustragerii de la tratament obligatoriu, pentru obținerea unui certificat medical.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

disimuláre (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulắrii; pl. disimulắri

disimuláre s. f. → simulare

DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

DISIMULÁRE s.f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulație. [< disimula].

disimulá [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~léz, (înv) disímul / E: fr dissimuler, lat dissimulare] 1 vt (C. i. părți ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi, a masca. 2-3 vt A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații (dându-i aparențe înșelătoare) Si: a masca. 4 vr (Îvr; d. electricitate) A se anula.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. ♦ Fig. A deghiza. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații etc. (dându-i o aparență înșelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.

DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata înfățișare a unui lucru (dîndu-i o aparență înșelătoare), a face ca ceva să nu fie cunoscut, a masca. V. deghiza, camufla. Albumul? Bal-mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulîndu-și mutra, gîndul, glasul. EMINESCU, O. IV 333.

disimulá (a ~) (a ascunde) vb., ind. prez. 3 disimuleáză

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. și pl. disimuleáză

DISIMULÁ vb. v. ascunde.

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata față a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].

DISIMULÁ vb. tr. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele, proiectele sale: a-și disimula mânia; 2. a părea că nu observă sau nu resimte: a disimula o ofensă; 3. a face mai puțin vizibil: această haină disimulează talia.

* disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo, -áre. V. simulez). Îmi ascund gîndu. Mă prefac că nu văd, că nu simt, că nu pricep.

Intrare: disimula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disimula disimulare disimulat disimulând singular plural
disimulea disimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disimulez (să) disimulez disimulam disimulai disimulasem
a II-a (tu) disimulezi (să) disimulezi disimulai disimulași disimulaseși
a III-a (el, ea) disimulea (să) disimuleze disimula disimulă disimulase
plural I (noi) disimulăm (să) disimulăm disimulam disimularăm disimulaserăm, disimulasem*
a II-a (voi) disimulați (să) disimulați disimulați disimularăți disimulaserăți, disimulaseți*
a III-a (ei, ele) disimulea (să) disimuleze disimulau disimula disimulaseră
Intrare: disimulare
disimulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimulare disimularea
plural disimulări disimulările
genitiv-dativ singular disimulări disimulării
plural disimulări disimulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)