8 definiții pentru disimulare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

DISIMULÁRE, disimulări, s. f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; camuflare, mascare. – V. disimula.

disimulare sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~lări / E: disimula] 1 Disimulație. 2 Camuflare. 3 (Med) Ascundere a unei boli, infirmități, obsesii, a unor simptome sau urme de violență, în scopul sustragerii de la tratament obligatoriu, pentru obținerea unui certificat medical.

DISIMULÁRE s.f. Acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulație. [< disimula].

* disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disimuláre (prefăcătorie) s. f., g.-d. art. disimulắrii; pl. disimulắri

disimuláre s. f. → simulare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

DISIMULARE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

Intrare: disimulare
disimulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimulare
  • disimularea
plural
  • disimulări
  • disimulările
genitiv-dativ singular
  • disimulări
  • disimulării
plural
  • disimulări
  • disimulărilor
vocativ singular
plural

disimulare

etimologie:

  • vezi disimula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN