14 definiții pentru disertație dizertație

DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere științifică asupra unei probleme. ♦ Spec. Lucrare științifică susținută în public de autor, pentru dobândirea unui grad științific. [Var.: dizertáție s. f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertațiia.

DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere în care se tratează o problemă în mod științific și amănunțit. ♦ Spec. (Ieșit din uz) Lucrare științifică susținută în public de autor, pentru dobândirea unui grad științific. [Var.: dizertație s. f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. disertațiia.

DISERTÁȚIE, disertații, s. f. Expunere în care se tratează în mod științific și amănunțit o problemă. Mihai se sili să asculte această vertiginoasă și perfidă disertație de geografie, istorie și folclor. C. PETRESCU, Î. I 7. În anul 1835 o disertație asupra robiei s-a trimis cenzorului. BOLLIAC, O. 55. ♦ Lucrare științifică susținută public de autor pentru dobîndirea unui grad științific. Disertație de candidat. Disertație de doctor. ♦ Temă dezvoltată de un elev asupra unui subiect dat (la școală). – Variantă: dizertáție (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 4/3) s. f.

disertáție (-ți-e) s. f., art. disertáția (-ți-a), g.-d. art. disertáției; pl. disertáții, art. disertáțiile (-ți-i-)

disertáție s. f. (sil. -ți-e), art. disertáția (sil. -ți-a), g.-d. art. disertáției; pl. disertáții, art. disertáțiile (sil. -ți-i-)

DISERTÁȚIE s.f. Expunere științifică (scrisă sau orală) care tratează o anumită problemă; expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. în care se dezvoltă o idee filozofică sau morală. ♦ Lucrare prezentată de cineva în vederea obținerii unui grad științific. ♦ Temă dezvoltată de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. [Gen. -iei, var. disertațiune, dizertație, dizertațiune s.f. / cf. fr. dissertation, lat. dissertatio].

DISERTÁȚIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratată în mod științific. ◊ lucrare prezentată de cineva în vederea obținerii unui grad științific. (< fr. dissertation, lat. dissertatio)

DISERTÁȚIE ~i f. 1) Lucrare științifică susținută public pentru obținerea unui grad științific (de doctor în științe); teză. 2) Expunere în care se tratează o problemă în mod științific pe baza argumentelor și datelor dobândite prin studiu. [Art. disertația; G.-D. disertației; Sil. -ți-e] /<fr. dissertation, lat. dissertatio

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație.

DIZERTÁȚIE s.f. v. disertație.

disertați(un)e f. discurs sau scriere metodică despre o chestiune oarecare.

* disertațiúne f. (lat. dis-sertátio, -ónis. V. disertez). Discurs orĭ scriere metodică despre o chestiune oarecare. – Și áție. Fals. diz-.

Intrare: disertație
disertație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disertație disertația
plural disertații disertațiile
genitiv-dativ singular disertații disertației
plural disertații disertațiilor
vocativ singular
plural
dizertație
substantiv feminin (F135) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizertație dizertația
plural dizertații dizertațiile
genitiv-dativ singular dizertații dizertației
plural dizertații dizertațiilor
vocativ singular
plural