2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

discontinuá [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~uu, 2 ~ui / E: fr discontinuer] (Iuz) A întrerupe o acțiune.

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.

discontínuu, ~uă a [At: HAMANGIU, C. C. 468 / Pl: ~ui, ~ue / E: fr discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: întrerupt, intermitent, (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alcătuit din elemente distincte, care variază în salturi Si: discret (13).

DISCONTÍNUU, -Ă, discontinui, -e, adj. Cu întreruperi, lipsit de continuitate. V. intermitent.

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus].

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. discret[1] (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus)

  1. În original: direct. — cata

DISCONTÍNUU ~ă(~i, ~e) Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. -nu-u] /<fr. discontinu, lat. discontinuus

* discontínuŭ, -ă adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). Întrerupt, intermitent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discontínuu (-nu-u) adj. m., pl. discontínui (-nui); f. discontínuă (-nu-ă), pl. discontínue (-nu-e)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCONTÍNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.

DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansamblu ~; valoare ~.)

Discontinuu ≠ continuu, încontinuu


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. (cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus): în sintagma morfem discontinuu (v.).

Intrare: discontinua
discontinua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: discontinuu
discontinuu adjectiv
  • silabație: -nu-u info
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discontinuu
  • discontinuul
  • discontinuu‑
  • discontinuă
  • discontinua
plural
  • discontinui
  • discontinuii
  • discontinue
  • discontinuele
genitiv-dativ singular
  • discontinuu
  • discontinuului
  • discontinue
  • discontinuei
plural
  • discontinui
  • discontinuilor
  • discontinue
  • discontinuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

discontinuu

etimologie: