2 intrări

4 definiții

discalificáre sf vz descalificare

DISCALIFICÁRE s.f. v. descalificare.

discalificá v vz descalifica

DISCALIFICÁ vb. I. v. descalifica.

Intrare: discalificare
discalificare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discalificare discalificarea
plural discalificări discalificările
genitiv-dativ singular discalificări discalificării
plural discalificări discalificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: discalifica
discalifica verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) discalifica discalificare discalificat discalificând singular plural
discalifică discalificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) discalific (să) discalific discalificam discalificai discalificasem
a II-a (tu) discalifici (să) discalifici discalificai discalificași discalificaseși
a III-a (el, ea) discalifică (să) discalifice discalifica discalifică discalificase
plural I (noi) discalificăm (să) discalificăm discalificam discalificarăm discalificaserăm, discalificasem*
a II-a (voi) discalificați (să) discalificați discalificați discalificarăți discalificaserăți, discalificaseți*
a III-a (ei, ele) discalifică (să) discalifice discalificau discalifica discalificaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)