opțiuni
  • info

9 definiții pentru descalificare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCALIFICARE, descalificări, s. f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. – V. descalifica.

DESCALIFICARE, descalificări, s. f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. – V. descalifica.

descalificare sf [At: CAMIL PETRESCU, N. M. 258 / Pl: ~cări / E: descalifica] 1 Considerare a cuiva că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: dezonorare. 2 Excludere a unui sportiv dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Declarare a cuiva ca fiind nedemn de a se bate în duel. 4 Pierdere a calificării profesionale.

DESCALIFICARE, descalificări, s. f. Acțiunea de a descalifica. 1. Declararea cuiva ca fiind nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvîrșit-o); dezonorare. V. reprobare. 2. Excludere (a cuiva) dintr-o competiție sportivă; (în trecut, ca rămășiță a moravurilor feudale) declararea cuiva ca nedemn de a se bate în duel. Așa întîmplîndu-se lucrurile, nu credem că e, sub nici un cuvînt, cazul de descalificare. CAMIL PETRESCU, T. I 127.

DESCALIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. [Var. discalificare s.f. / < descalifica].

discalificare sf vz descalificare

DISCALIFICARE s.f. v. descalificare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descalificare s. f., g.-d. art. descalificării; pl. descalificări

descalificare s. f., g.-d. art. descalificării; pl. descalificări

descalificare s. f., g.-d. art. descalificării; pl. descalificări

Intrare: descalificare
descalificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descalificare
  • descalificarea
plural
  • descalificări
  • descalificările
genitiv-dativ singular
  • descalificări
  • descalificării
plural
  • descalificări
  • descalificărilor
vocativ singular —
plural —
discalificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discalificare
  • discalificarea
plural
  • discalificări
  • discalificările
genitiv-dativ singular
  • discalificări
  • discalificării
plural
  • discalificări
  • discalificărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descalificare, descalificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Declararea cuiva ca fiind nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o) DLRLC
      sinonime: dezonorare
    • 1.2. Excludere (a cuiva) dintr-o competiție sportivă. DLRLC
      • format_quote Așa întîmplîndu-se lucrurile, nu credem că e, sub nici un cuvînt, cazul de descalificare. CAMIL PETRESCU, T. I 127. DLRLC
      • 1.2.1. în trecut (Ca rămășiță a moravurilor feudale) Declararea cuiva ca nedemn de a se bate în duel. DLRLC
etimologie:
  • vezi descalifica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.