2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. – V. dirija.

DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. – V. dirija.

dirijare sf [At: SĂULESCU, HR., I, 96/13 / V: (înv) ~ígere, diregíre / Pl: ~jări / E: dirija] 1 Ghidare prin indicarea direcției de mers. 2 Îndrumare, conducere și control a unei activități Si: (îvr) diriguire. 3 Coordonare muzicală a unui grup instrumental sau coral în calitate de dirijor (1). 4 (Pex) Coordonarea interpretării unei piese muzicale prin reglarea mișcării, a ritmului și a tonalității.

DIRIJÁRE s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. Ideologia socialistă științifică, întemeiată pe cunoașterea legilor obiective ale dezvoltării sociale, permite să se prevadă desfășurarea evenimentelor și, datorită acestui fapt, permite dirijarea lor de către oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 26.

DIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [< dirija].

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.

dirija vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~íge, ~igeá / Pzi: ~jéz / E: fr diriger] 1 A ghida indicând direcția de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumită direcție de mișcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu Si: a regla. 4 (C.i. oameni, activități, organizații, instituții etc.) A îndruma și a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor, o orchestră în calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea.[1] modificată

  1. În original, una din var. acc. incorect: dirigéa LauraGellner

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma. Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. ♦ A conduce o orchestră, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPOEANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.

DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].

DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)

A DIRIJÁ ~éz 1. tranz. 1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupația de dirijor. /<fr. diriger

dirijà v. 1. a da impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director: a dirija o fabrică; 3. a îndrepta: a dirija pașii, cercetările.

* dirijéz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o școală, un serviciŭ. Îndrept, îndrumez: îmĭ dirijez pașiĭ spre casă. Fig. Conduc, administrez: a dirija o școală, o fabrică, un serviciŭ. – Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (ca și proteguĭesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dirijáre s. f., g.-d. art. dirijắrii; pl. dirijắri

dirijáre s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări

dirijá (a ~) vb., ind. prez. 3 dirijeáză, 1 pl. dirijắm; conj. prez. 3 dirijéze; ger. dirijấnd

dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. și pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dirijéze; ger. dirijând

dirija (ind. prez. 3 sg. și pl. dirijează, 1 pl. dirijăm, ger. dirijînd)

arată toate definițiile

Intrare: dirijare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirijare
  • dirijarea
plural
  • dirijări
  • dirijările
genitiv-dativ singular
  • dirijări
  • dirijării
plural
  • dirijări
  • dirijărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirigere
  • dirigerea
plural
  • dirigeri
  • dirigerile
genitiv-dativ singular
  • dirigeri
  • dirigerii
plural
  • dirigeri
  • dirigerilor
vocativ singular
plural
Intrare: dirija
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirija
  • dirijare
  • dirijat
  • dirijatu‑
  • dirijând
  • dirijându‑
singular plural
  • dirijea
  • dirijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dirijez
(să)
  • dirijez
  • dirijam
  • dirijai
  • dirijasem
a II-a (tu)
  • dirijezi
(să)
  • dirijezi
  • dirijai
  • dirijași
  • dirijaseși
a III-a (el, ea)
  • dirijea
(să)
  • dirijeze
  • dirija
  • dirijă
  • dirijase
plural I (noi)
  • dirijăm
(să)
  • dirijăm
  • dirijam
  • dirijarăm
  • dirijaserăm
  • dirijasem
a II-a (voi)
  • dirijați
(să)
  • dirijați
  • dirijați
  • dirijarăți
  • dirijaserăți
  • dirijaseți
a III-a (ei, ele)
  • dirijea
(să)
  • dirijeze
  • dirijau
  • dirija
  • dirijaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dirijare dirigere

  • 1. Acțiunea de a dirija.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conducere îndrumare attach_file un exemplu
    exemple
    • Ideologia socialistă științifică, întemeiată pe cunoașterea legilor obiective ale dezvoltării sociale, permite să se prevadă desfășurarea evenimentelor și, datorită acestui fapt, permite dirijarea lor de către oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dirija
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dirija

  • 1. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conduce dirigui îndruma attach_file 2 exemple
    exemple
    • Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363.
      surse: DLRLC
    • «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPOEANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.
        surse: DLRLC

etimologie: