2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dirijáre sf [At: SĂULESCU, HR., I, 96/13 / V: (înv) ~ígere, diregíre / Pl: ~jắri / E: dirija] 1 Ghidare prin indicarea direcției de mers. 2 Îndrumare, conducere și control a unei activități Si: (îvr) diriguire. 3 Coordonare muzicală a unui grup instrumental sau coral în calitate de dirijor (1). 4 (Pex) Coordonarea interpretării unei piese muzicale prin reglarea mișcării, a ritmului și a tonalității.

DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. – V. dirija.

DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. – V. dirija.

DIRIJÁRE s. f. Acțiunea de a dirija; conducere, îndrumare. Ideologia socialistă științifică, întemeiată pe cunoașterea legilor obiective ale dezvoltării sociale, permite să se prevadă desfășurarea evenimentelor și, datorită acestui fapt, permite dirijarea lor de către oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 26.

dirijáre s. f., g.-d. art. dirijắrii; pl. dirijắri

dirijáre s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări

DIRIJÁRE s. 1. v. îndreptare. 2. îndrumare, reglare. (~ circulației rutiere.) 3. v. conducere.

DIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [< dirija].

dirijá vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~íge, ~igeá / Pzi: ~jéz / E: fr diriger] 1 A ghida indicând direcția de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumită direcție de mișcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu Si: a regla. 4 (C. i. oameni, activități, organizații, instituții etc.) A îndruma și a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor, o orchestră în calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea. modificată

În original, una din var. acc. incorect: dirigéa - LauraGellner

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.

DIRIJÁ, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma. Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. ♦ A conduce o orchestră, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPOEANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.

dirijá (a ~) vb., ind. prez. 3 dirijeáză, 1 pl. dirijắm; conj. prez. 3 dirijéze; ger. dirijấnd

dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. și pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dirijéze; ger. dirijând

DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulația.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituție.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcționa, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.)

DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].

DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)

A DIRIJÁ ~éz 1. tranz. 1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupația de dirijor. /<fr. diriger

dirijà v. 1. a da impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director: a dirija o fabrică; 3. a îndrepta: a dirija pașii, cercetările.

* dirijéz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o școală, un serviciŭ. Îndrept, îndrumez: îmĭ dirijez pașiĭ spre casă. Fig. Conduc, administrez: a dirija o școală, o fabrică, un serviciŭ. – Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (ca și proteguĭesc).

Intrare: dirija
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dirija dirijare dirijat dirijând singular plural
dirijea dirijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dirijez (să) dirijez dirijam dirijai dirijasem
a II-a (tu) dirijezi (să) dirijezi dirijai dirijași dirijaseși
a III-a (el, ea) dirijea (să) dirijeze dirija dirijă dirijase
plural I (noi) dirijăm (să) dirijăm dirijam dirijarăm dirijaserăm, dirijasem*
a II-a (voi) dirijați (să) dirijați dirijați dirijarăți dirijaserăți, dirijaseți*
a III-a (ei, ele) dirijea (să) dirijeze dirijau dirija dirijaseră
Intrare: dirijare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dirijare dirijarea
plural dirijări dirijările
genitiv-dativ singular dirijări dirijării
plural dirijări dirijărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)