DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma. Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. ♦ A conduce o orchestră, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.