2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diríg, -ă s. m. f. (lb. arg. al elevilor) Diriginte, dirigintă ◊ „Ce părere are [...] diriga?” Sc. 15 VIII 76 p. 4. ◊ „Între ei [elevii], profesorul este numai proful (sau profa), diriginta este diriga sau dirigul evident pornind de la abrevieri.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] diriga a respins cu fermitate această ipoteză [...]” Caț. 20/95 p. 6 (abreviere din dirig[inte], dirig[intă]; VRC 279, Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)
* diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Învechit) A conduce, a dirija.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT664) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — | ||