5 intrări
- diplomat (adj., cu calități)
- diplomat (adj., cu diplomă)
- diplomat (s.m., cu calități)
- diplomat (s.m., cu diplomă)
- diplomat (s.n.)
27 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.
DIPLOMAT2, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f., s. n., adj. I. 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diplomat2, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O., I, 278 / Pl: ~ați, ~e / E: fr dipômé] 1-2 (Persoană) care a obținut o diplomă (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diplomat1, ~ă [At: HELIADE, O. 480 / Pl: ~ați, ~e / E: fr diplomate] 1 smf Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său Si: (îvr) diplomatic1 (2). 2 smf (Pex) Persoană care se ocupă cu diplomația (1) Si: (îvr) diplomatic1 (3). 3 smf Persoană care face parte din corpul diplomatic (23) Si: (îvr) diplomatic1 (4). 4 smf Persoană care are cunoștințe temeinice de diplomație (5). 5-6 smf, a (Persoană) care are calitățile necesare unui diplomat (1). 7-8 smf, a (Persoană) care știe să trateze sau să conducă o afacere sau cum să se comporte într-o situație, pentru a-și atinge scopurile. 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) care manifestă abilitate, subtilitate etc. 11 smi Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom, frișcă și fructe zaharisite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMÁT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT2, -Ă, diplomați, -te, adj. Care are calități proprii unui diplomat3, care știe să profite de împrejurări și relații pentru a-și ajunge scopurile. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Dibaci, șiret, viclean, șmecher. Donici, cuib de-nțelepciune... Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? EMINESCU, O. I 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT3, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f. Persoană oficială însărcinată să întrețină relații sau să trateze cu reprezentanții oficiali ai altor state în numele guvernului său. V. ambasador. Erau unele dificultăți, de care consulul, diplomat de carieră, se împiedeca. BART, E. 287.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj. Care a obținut o diplomă. Dentist diplomat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT, -Ă s.m. și f. Persoană care lucrează în diplomație. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, șiret, viclean. [< fr. diplomate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMÁT2, -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIPLOMÁT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplomát adj. inv., s. n. (Despre serviete, valize) De tipul celor purtate, la origine, de diplomați ◊ „Frumoasa servietă «diplomat» aparținea nimănui altuia decât celui care întrebase. Păgubașul.” Sc. 28 XII 75 p. 4. ◊ „E controlat portbagajul. Aici o valiză diplomat nou-nouță.” Sc. 19 XI 78 p. 2. ◊ „Antrenorul Naționalei a ascultat de galeria noastră, care i-a strigat: «Dinu huidu-hu, ia-ți valiza și te du!». El și-a luat diplomatul la ora 16.03.” Ev.z. 8 VI 93 p. 9; v. și Săpt. 28 IX 79 p. 6; v. și minitelecomandă (din [servietă, valiză ca de] diplomat; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIPLOMÁT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a obținut o diplomă. /<fr. diplôme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIPLOMÁT2 ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care știe să găsească soluții ingenioase pentru a-și atinge scopul în diferite situații. /<fr. diplomate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIPLOMÁT3 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană oficială care reprezintă un stat în relațiile cu alte state. /<fr. diplomate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deplomat, ~ă smf vz diplomat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scriitór-diplomát s. m. ◊ „Inaugurăm cu acest număr rubrica «Scriitori-diplomați», care își propune să înfățișeze în câteva trăsături pe cei mai iluștri și mai interesanți scriitori din toate timpurile care au avut de îndeplinit misiuni diplomatice sau au fost diplomați de carieră.” L. 30 VI 66 p. 24 (din scriitor + diplomat)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+diplomat2 (prăjitură; tort; (fam.) servietă) (desp. di-plo-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
diplomat1 (desp. di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate (diplomat de carieră; diplomat univesitar; persoană diplomată)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diplomat2 (prăjitură) (di-plo-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplomat1 (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplomat (prăjitură) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diplomat adj. m.(persoană cu diplomă, din diplomație, abilă), s. m. (sil. -plo-), pl. diplomați; f. sg. diplomată, pl. diplomate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: di-plo-mat
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: di-plo-mat
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: di-plo-mat
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: di-plo-mat
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: di-plo-mat
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diplomat, diplomatăadjectiv
- sinonime: diplomatic
-
- Donici, cuib de-nțelepciune... Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? EMINESCU, O. I 31. DLRLC
-
-
- 2. (Despre serviete, valize) De tipul celor purtate, la origine, de diplomați. MDN '00
etimologie:
- diplomate DEX '09 DN MDN '00
diplomat, diplomatăadjectiv
- 1. Care a obținut o diplomă. DEX '09 DLRLC DN
- Dentist diplomat. DLRLC
-
etimologie:
- diplômé DEX '09 DN
diplomat, diplomațisubstantiv masculin diplomată, diplomatesubstantiv feminin
- 1. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. DEX '09 DLRLC DN
- Erau unele dificultăți, de care consulul, diplomat de carieră, se împiedeca. BART, E. 287. DLRLC
-
- 2. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). DEX '09
etimologie:
- diplomate DEX '09 DN
diplomat, diplomațisubstantiv masculin diplomată, diplomatesubstantiv feminin
- 1. Persoană care a obținut o diplomă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- diplômé DEX '09 DEX '98 DN
diplomatsubstantiv neutru
- 1. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- diplomate DEX '09 MDN '00